Acatistul SF. NICOLAE face minuni. Sfantul Nicolae vindeca boli si tamaduieste suflete

Cristiana Petrariu Bota
By Cristiana Petrariu Bota decembrie 5, 2015 23:00

Acatistul SF. NICOLAE face minuni. Sfantul Nicolae vindeca boli si tamaduieste suflete

Sarbatoarea Sfantului Nicolae este cinstita pe 6 decembrie, in fiecare an. Cunoscut mai degraba ca Mos Nicolae, batranul cu chip cald care ofera copiilor daruri, nu multi sunt cei care stiu ca Sfantul Nicolae chiar indeplineste minuni. Acatistul SF. NICOLAE vindeca boli si tamaduieste suflete, iar asta o spun oameni care au trecut prin momente dramatice si au reusit sa le depaseasca doar cu ajutoului Sfantului Nicolae. Va prezentam mai jos experienta relatata de doamna Ioana intr-o editie de arhiva a revistei Formula AS. 

Ca nimeni altul, Arhiereu sau simplu Cuvios, Sfântul Nicolae uimeşte şi astăzi lumea cu faptele sale. A cutreierat pământul şi a iubit copiii în felul său aşezat şi blând, bătrân etern; Moşul sfânt şi fără vârstă. A făcut nenumărate minuni şi i-a iubit atât de mult pe oa­meni, încât, chiar şi după mu­tarea lui la Cer, le-a adus vinde­care de boli grele şi i-a păzit cum a putut el mai bine de răutăţi, de păcat, de mari ispite. Nu întâm­plător, după moarte, a cerut în visul unor prelaţi ca moaştele lui să fie scoase din cetatea Mira Li­chiei, pentru a cuprinde apoi cele trei zări ale lumii: trupul, la Bari, un braţ, în Franţa, şi alt braţ, toc­mai la Bucureşti, în sipetul ar­gin­tat cu pietre scumpe, ce se află astăzi la biserica „Sfân­tul Gheor­ghe cel Nou”.

În mod mistic şi profund creştin, Sfântul Ierarh Nicolae, bătrânul blând şi plin de daruri pentru toată lumea, s-a dăruit pe sine. S-a frânt ca pâinea pe masa binecuvântării şi şi-a desfăcut braţele enorm, spre cele două confesiuni (catolică şi ortodoxă), spre cele două margini de Europă (Franţa şi România), într-o îmbră­ţişare ce parcă voia, încă de acum o mie de ani, să pre­fi­gureze refacerea bisericii primare, regăsirea celor două altare ale lui Hristos, într-o singură naştere, o singură jertfă şi o singură mărturisire a credinţei noas­tre creştine.

MOS NICOLAE 2015. IDEI DE CADOURI DE MOS NICOLAE

„L-am descoperit pe Sfântul Nicolae absolut în­tâm­­plător, la Biserica Brâncoveni din jud. Olt. Cău­tam o icoană în argint cu Fecioara Maria cu pruncul, şi am dat peste o icoană în argint a Sfântului Nicolae, de la Muntele Athos. Am întrebat cine este şi măicuţa de-acolo mi-a spus, recomandându-mi şi o carte cu viaţa şi minunile Sfântului. Fără să ştiu de ce, tare mult drag am prins de această icoană şi, cumpă­rând-o de la pangar, am început în fiecare seară să mă rog la ea. Câteodată, puneam să ardă seara o candelă, de­oa­rece aflasem că Sfântului îi place lu­mina. Pe măsu­ră ce citeam din cartea cu «Viaţa şi Minunile Sfân­tului Nicolae», eram din ce în ce mai impresio­nată şi mai convinsă de minunile săvârşite de acest ma­re făcător de minuni, şi de ajutorul grabnic pe care îl primesc toţi cei în nevoie care se roagă la el.

Primul ajutor miraculos pe care l-am primit a fost aparent mă­­runt, pe când eram pe auto­stra­da Bucu­reşti-Piteşti, într-o seară cu ceaţă foarte deasă, încât de-abia se vedea ceva la 5 m. Pu­ţin speriată, m-am rugat la Sfântul Nicolae pentru ajutor (am în ma­şină o iconiţă mică a Sfântului), şi până la Piteşti, am mers ca într-un vis: pe partea mea, pe unde tre­ceam, se des­chidea drumul clar vizibil, fără ceaţă, iar pe contra­sens era o ceaţă deasă, s-o tai cu cuţitul.

MOS NICOLAE. CADOURI DE MOS NICOLAE 2015 SI CADOURI DE CRACIUN 2015, CU ANDREEA ESCA

În mai multe rânduri, am simţit ajutorul Sfântului – şi la serviciu, şi în alte probleme sufleteşti. Ni­mic însă nu se compară cu salva­rea mea din cea mai mare în­cer­care şi cel mai greu moment al vieţii. În anul 2007, am rămas pri­ma dată însărcinată, dar, din cau­ze ne­ştiute, sarcina s-a oprit din evoluţie.

Au urmat o serie de teste, investigaţii suplimentare etc. Aşa am ajuns la Fundeni, la hemato­logie, unde, în urma testărilor, am înţeles că aş avea trombofilie şi că sunt suspectă de lupus. Nu mi-a venit să-mi cred urechilor, pentru că ştiam tot ce presupune trata­men­tul simptomatic al unei boli autoimune cum este lupusul. Ştiam, de asemenea, tot cortegiul reacţiilor adverse care însoţesc de regulă medicaţia imunosupre­soa­re administrată în aceste situaţii. Am revenit acasă, unde am înce­put să mă rog înfrigurată la icoa­na Sfântului Nicolae şi să-i citesc acatistul. Am făcut acest lucru câ­teva zile la rând. Două săptămâni mai târziu, am repetat analizele la Fundeni, care… în mod miraculos, arătau doar o modificare foarte uşoară de la normal. Docto­riţei nu i-a venit să creadă şi mi-a spus că trebuie să mai repet, la 3 luni, analizele, că aşa ceva nu poate fi ade­vărat! Le-am repetat din nou, dar de această dată la Institutul Cantacuzino, unde am făcut nişte investi­gaţii mai în detaliu, faţă de cele realizate la Fundeni. Până la aflarea rezultatelor, nu am încetat să mă rog Sfântului Nicolae… Şi, normal, rezultatele au fost ab­solut ÎN REGULĂ!!!!

Trei ani mai târziu, prin sep­tem­brie 2010, Sfântul mă va mai lua o dată în braţe, săvârşind o altă minune, în urma căreia i-am promis Cuviosului Ierarh Nicolae că dacă mă voi vindeca, voi striga în toate cele patru zări ale lumii; voi mărturisi şi altora puterea lui. O fac abia acum şi gândesc că niciodată nu e prea târ­ziu!!!

Din prima copilărie, respectiv de pe la vârsta de 5 ani, mi-a apărut un nev pigmentar (o aluniţă), unde­va pe coapsa stângă, în partea de sus. Era mică cât un vârf de ac şi nu i-am dat nici o importanţă atunci. Anii au trecut, am rămas însărci­nată (tot prin mila Sfân­tului), nu­mai că, în cursul sarcinii, aluniţa cu pricina s-a mărit foarte mult, pro­babil din cauza influenţelor hormo­nale, lucru de altfel confirmat de doctori… Du­pă ce am născut, cam la aproape un an dis­tanţă, am ob­ser­vat o serie de modificări ciudate la nivelul nevu­lui respectiv, şi anume, margini ne­regulate, modificări de culoare şi consis­tenţă – lucruri care m-au dus cu gândul la melanomul malign, cea mai agresivă formă de cancer cunoscută la ora ac­tuală. Soţul meu mi-a spus că sunt ipohondră, dar, pentru orice eventua­litate, a zis că poate ar fi bine să mă vadă o fostă co­legă de facultate, medic dermatolog undeva în pro­vin­cie, noi fiind plecaţi din Bu­cu­reşti în acel moment. Verdictul a fost că formaţiunea respec­tivă trebuia de urgenţă operată! Ves­tea a ve­nit ca o furtună peste mi­ne! Nu-mi venea să cred că mie mi se putea întâmpla aşa ceva… Am cerut un al doilea diag­nostic, la o altă der­matoloagă, de la cli­nica unde urma să mă operez! La fel, mi-a spus că nevul trebuie operat şi că vor face examen ana­tomopatolo­gic.

Cu puţin timp înainte de ope­raţie, am citit aca­tistul Sfântului Nicolae şi m-am rugat intens, ce­rându-i să mă aju­­te şi să-mi adu­că vindecarea. Am plâns în acea noapte şi am cre­zut din tot sufle­tul că Sfântul mă poate vindeca. Apoi, am ador­­mit… Pe la miezul nopţii, m-am trezit cu o stare de amor­ţea­­lă însoţită de mâncărime şi fur­nicături în piciorul stâng, în zona aluniţei. Prin somn, am a­tins zona respectivă, conştien­ti­zând senzaţia, după care am ador­­mit la loc… Dimineaţă, când m-am trezit şi m-am uitat… alu­niţa era tot acolo, dar într-o for­mă regulată, culoare maroniu des­­chis şi cu suprafaţa perfect ne­te­dă!!!

Am ŞTIUT atunci, în sufletul meu, că Sfântul Nicolae m-a vindecat, şi i-am mulţumit plân­gând… M-am dus la opera­ţie, dar cu inima uşoară, simţind că sunt VINDECATĂ!!! De a­tunci îl port pe Sfântul cu şi mai mare drag în suflet. Pentru mine, el este cel mai blând şi mai grab­nic vindecător din lume. Şi pen­tru asta, spun şi nu obosesc să re­pet: «Sfinte Nicolae, îţi mul­ţu­mesc şi te iubesc din toată inima. Te iu­besc pen­tru tot ajutorul pri­mit. Te iubesc pentru că ai ajuns în viaţa mea!» AMIN!”.

Articolul original poate fi citit in revista Formula As

loading...
loading...

Comentarii

Nu sunt comentarii!

Fii primul care adauga unul.