TEATRU RADIOFONIC. Radio Romania Cultural va invita in fiecare seara, de luni pana vineri, la un serial radiofonic de exceptie

Cristiana Petrariu Bota
By Cristiana Petrariu Bota decembrie 6, 2016 15:33

TEATRU RADIOFONIC. Radio Romania Cultural va invita in fiecare seara, de luni pana vineri, la un serial radiofonic de exceptie

Începând din 5 decembrie, timp de două săptămâni, de luni până vineri, puteți asculta în fiecare seară la Radio România Cultural, de la ora 22.30, un serial radiofonic de excepție. Scenariul radiofonic al piesei SALONUL ROȘU este semnat de Pușa Roth după romanul cu același titlu de August Strindberg. 

La aproape 14 decenii distanță, propunerea Teatrului Național Radiofonic continuă acest strigăt în marea învolburată a postmodernității printr-un spectacol viu, trist și vesel totodată (ca o linguriță de șerbet într-un pahar cu apă), despre o omenire care nu încetează să-și reclame dreptul la fericire.

Intâlnirea dintre prolificul regizor Vasile Manta, mereu surprinzătoarea scriitoare Pușa Roth și neobositul producător al Redacției Teatru a Radiodifuziunii Române, Costin Tuchilă, a fost de bun augur, reușind să formuleze împreună un spectacol evocator și plin de umor.

Regizorul Vasile Manta asezonează povestea cu o suită actoricească bine calibrată și izbutește să construiască un spectacol care descinde din… spectacolul lumii cu plictiseala, banalitățile, curiozitatea, indiscreția și toanele ei, dozând când egal, când inegal, cusururile acestei lumi care refuză sistematic să se maturizeze.

Salonul Roșu, scenariu de Pușa Roth după romanul lui August Strindberg. Traducere de Corneliu Papadopol. Regia artistică: Vasile Manta. În distribuţie: Cristian Iacob, Mihai Constantin, Mircea Rusu, Eugen Cristea, Dan Condurache, Marius Manole, Ionuţ Kivu, Gelu Niţu, Ştefan Velniciuc, Petre Lupu, Mircea Constantinescu, Mihai Niculescu, Nicolae Călugăriţa, Marius Călugăriţa, Profira Serafim, Ion Mărgescu, Alina Teianu, George Grigore, Cristian Simion. Redactor şi producător: Costin Tuchilă. Regia de studio: Janina Dicu, Renata Rusu. Regia de montaj: Mirela Anton, Dana Lupu, Florin Bădic, Radu Verdeş. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Teatru radiofonic serial. Data difuzării în premieră absolută: 11–22 aprilie 2016, ora 22.30, Radio România Cultural.

Vezi si: Radu Jude a vorbit la DW despre antisemitism in Romania zilelor noastre

Iată ce scrie Cristina Chirvasie într-o cronică de teatru radiofonic a piesei Salonul Roșu, publicata pe site-ul Revista Teatrala din cadrul Radio Romania Cultural:

Tristă sau înveselitoare, pomădată cu fardurile pestrițe ale limbuției și costumată în haina aflării în treabă, politica nu este doar o noțiune sau o chestiune, ci, mai degrabă, un soi de influență, asemănătoare cu gripa, care face ravagii continue și care n-are leac. De câte ori aud de politică mă gândesc la impactul pe care îl au atenționările de pe pachetele de țigări. După menționarea lor pe ambalaj, vânzările au crescut proporțional cu gravitatea atenționării, care pentru unii s-a diluat într-un soi de promisiune sau de opțiune personală spre o proximă evadare către închipuitul lor paradis.

Dramaturgului George Bernard Shaw, care adora polemicile acide și ironia deseori virulentă, i s-a părut că cea mai bună definiție a politicii ar fi aceea de „paradis al palavragiilor”, dar nu al oricăror guralivi, ci al celor cu limba ascuțită. Cumva ne învârtim, fără să vrem, în jurul acestui cuvânt care debordează de optimism. Paradis. Paradisul cere splendoarea, cheamă fericirea și mustește de delicii. În privința politicii totuși lucrurile acestea cam șchioapătă pentru că ea nu aduce fericirea și nici nu atrage neapărat după sine luxul, măreția, adicătelea splendoarea. Politica este, de cele mai multe ori, apanajul celor care cred despre ei că sunt ceea ce n-au devenit încă și probabil că nu vor deveni niciodată, aceasta fiind însăși condiția certă a ratării. O ratare personală care se răsfrânge asupra maselor, amputează spiritele și construiește reputații părelnice.

„M-am gândit adesea că politica este o treabă prea serioasă ca s-o încredințăm politicienilor”, scria la un moment dat Eugène Ionesco. Politica și politicienii au așadar un sâmbure teatral, ofertant pentru un dramaturg care joacă pe degete absurdul, darămite pentru un literat rebel și radical, cu un gust accentuat al satirei, ale cărui scrieri, nu de puține ori, au provocat scandaluri. „Scriitorul lunaticilor”, cum îl numeau unii critici, trăitor într-o lume populată cu dușmani, reali sau imaginari, suedezul August Strindberg a lăsat literaturii universale o operă generoasă. Cred însă că cea mai câștigată a fost dramaturgia europeană căreia i-a lăsat nu mai puțin de 60 de texte adunate în 15 volume. Autor fecund așadar, alchimistul Strindberg, care și-a dedicat talanții și Cărților albastre ale ocultismului, creator al primei drame moderne suedeze, a devenit cunoscut însă printr-un roman excepțional, Salonul roșu.

(…) Strindberg, negat de elită, fapt care a atras după sine imposibilitatea de a fi nominalizat la Nobel, a primit însă un dar din partea poporului său cu mult mai mare decât orice alt premiu. Temperamentul său detonant și iscusința cu care a radiografiat umbra lumii moderne, mocirloasă și josnică, i-au fost răsplătite cu 50.000 de coroane suedeze, adunate de susținătorii săi, rămânând în istoria culturii europene ca fiind singurul scriitor care a primit din partea poporului său un Nobel. Într-o seară de iarnă a anului 1912, cu numai patru luni înainte de-a muri, pe Strada Reginei înțesată cu mii de lumânări aprinse, peste 10.000 de studenți și muncitori i-au adus omagiul lor Suedezului zburător.

Motivul autoexilului său are legătură cu povestea Salonului Roșu, poate cea mai articulată și vastă frescă a societății suedeze de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ceea ce individualizează în general creația sa, dar mai cu seamă acest roman, este faptul că Strindberg n-a vrut să fie tributar formelor tradiționale. Or, acest lucru este unul dintre motivele principale pentru care a ales exilul, trăind cu sentimentul că cele pe care le scrie nu sunt cu adevărat apreciate în țara lui. Era și firesc, atâta vreme cât deținea un bogat arsenal de păreri pertinente și cuvinte acide la adresa putorii Suediei, după cum spunea.

Chiar dacă vorbește mai mult despre boema Suediei, Salonul Roșu este, fără doar și poate, un roman politic vorbind pe șleau despre snobismul elitei din preajma anului 1900. Cu dense accente autobiografice, făcând apel la anii săi de tinerețe, pe când răzvrătitberns-hotel_stockholm gazetar fiind, Strindberg încerca să-și facă un nume, Salonul roșu este, în fapt, un rezultat. Un rezultat al unei căutări de sine într-o societate pervertită, un soi de moară de vânt care merge în gol și de la care, abracadabrant, ai impresia că nu-ți poți dezlipi ochii. (…)

Toate aceste detalii contextuale și literare dau substanță romanului adaptat pentru radio și pus în undă anul acesta de una dintre echipele Teatrului Național Radiofonic.

A structura 29 de capitole într-o dramatizare e cel puțin un lucru curajos pe care scriitoarea Pușa Roth îl izbutește cu temeritate. Ascultând cele 10 episoade ale serialului propus cu ingeniozitate și inteligență de această experimentată autoare de texte teatrale radiofonice, m-am lăsat purtată într-o întoarcere în timp, într-o Suedie aflată la granița dintre nou și vechi, dintre vetust și modern, dintre prăfuit și suveran. Și de această dată întâlnirea dintre prolificul regizor Vasile Manta, mereu surprinzătoarea scriitoare Pușa Roth și neobositul producător al Redacției Teatru a Radiodifuziunii Române, Costin Tuchilă, a fost de bun augur, reușind să formuleze împreună un spectacol evocator și plin de umor.

După apariția Salonului roșu, în 1879, unul dintre importanții politicieni și critici ai vremii, Edvard Brandes, scria că romanul îl face pe lector „să-și dorească să se alăture luptei împotriva ipocriziei”. La aproape 14 decenii distanță, propunerea Teatrului Național Radiofonic continuă acest strigăt în marea învolburată a postmodernității printr-un spectacol viu, trist și vesel totodată (ca o linguriță de șerbet într-un pahar cu apă), despre o omenire care nu încetează să-și reclame dreptul la fericire.

Cronica integrala o puteti citi pe site-ul Radio Romania Cultural.

loading...
loading...

Comentarii

Nu sunt comentarii!

Fii primul care adauga unul.

Horoscop