Alexandra Furnea: Fiecare smulge din Colectiv ce ii convine, fara sa realizeze ca mutileaza tragedia unor tineri

Ioana Badulescu
By Ioana Badulescu octombrie 30, 2017 16:12

Alexandra Furnea: Fiecare smulge din Colectiv ce ii convine, fara sa realizeze ca mutileaza tragedia unor tineri

Alexandra Furnea este una dintre victimele incendiului din clubul Colectiv, in care au murit 64 de oameni, iar un supravietuitor s-a sinucis. La doi ani de la incendiu, Alexandra si-a luat inima in dinti si a asternut cateva randuri despre infernul prin care a trecut dupa noaptea de 30 octombrie 2015. Intr-o postare pe pagina sa de socializare, tanara constata cu tristete ca “fiecare smulge din accidentul Colectiv bucata care ii convine cel mai mult, fara sa realizeze ca mutileaza tragedia unor tineri artisti care si-au dorit sa schimbe ceva prin muzica lor”.

Redam postarea integrala a Alexandrei Furnea:

“Acum aproape doi ani, într-o noapte de final de octombrie, îmi legam în grabă șireturile bocancilor, cu telefonul la ureche. Mă sunase o prietenă să mă anunțe că va trece și ea prin Colectiv, unde cântau băieții de la Goodbye To Gravity. M-am bucurat să aud că va veni, deoarece îmi doream ca formația să aibă parte de un public cât mai vast.
Credeam atunci, și mai cred și acum, că GTG era cea mai bună trupă tânără de metal din România. Credeam, de fapt, în ei și în ceea ce reprezentau. Recunosc că nu fusesem consecventă în a le asculta muzica înainte de cel de-al doilea disc, „Mantras Of War”. Aveam „I Won’t Wait” în playlist și treceam prin perioade în care îi dădeam replay obsesiv, deoarece este o piesă „contagioasă” care scoate rapid tristețea din mine.

Colectiv, 2 ani! Incendiul in care au murit 64 de oameni nu a schimbat nimic, spitalele sunt tot murdare, fara medicamente si cu sali de operatie nesterilizate 

Apoi am ajuns în posesia materialului nou și țin minte perfect că după prima melodie am apăsat butonul de „pause” deoarece m-am emoționat. În clipa aceea mi-a venit în minte un clișeu pe care sunt convinsă că artiștii români îl urăsc: „sună exact ca afara”, a rostit vocea din capul meu, înainte ca vreun sistem interior de cenzură să apuce să o reducă la tăcere. Într-adevăr, discului nu i se poate reproșa nimic – producția este bulletproof, piesele sunt memorabile, versurile au mesaj iar alternanța dintre clean vocals și pasajele harsh este perfectă. Mi-am spus atunci că era complacerii în mediocritate s-a încheiat definitiv în undergroundul autohton și că de acum încolo formațiile vor avea un disc-etalon din punct de vedere al calității, la care să se raporteze când își vor scoate propriile albume.
Și deși abia scăpasem de o gripă rebelă care mă făcuse să fiu ursuză vreo săptămână, deși plecasem târziu de la job și mai aveam texte de scris pentru site-urile la care colaboram, deși toamna se lăsa peste mine cu greutatea ei specifică și aveam senzația că nimic nu merge cum trebuie în viața mea, am ajuns acasă după o tură scurtă de Auchan, m-am scuturat de depresiile mele penibile și mi-am scos eyelinerul de la naftalină. Voiam o seară metal de care să mă bucur așa cum o făceam în liceu, cu sufletul plin de dragoste pentru muzică.

În noaptea de 30 octombrie, m-am dus în Colectiv pentru Goodbye To Gravity. Mi-am lăsat dezamăgările și oboseala în apartament, încuiate bine, și am plecat să fiu acolo, alături de ei și de crezul lor cel mai de preț.

Ce s-a întâmplat apoi este cea mai mare nedreptate. Pentru toți cei care ne-am aflat acolo în seara aceea, dar mai ales pentru băieții din trupă. Din cauza corupției și din cauza stării precare în care se află undergroundul românesc (promoteri și patroni de club lacomi, lipsa sprijinului cultural, absența unei infrastructuri serioase de promovare etc), visul lor s-a frânt tragic, înainte ca ei să apuce să își ducă lupta până la capăt.

Iar ce mă doare cel mai tare acum, la aproape doi ani după 30 octombrie 2015, este că nedreptatea continuă să lucreze. Se apropie comemorarea iar presa a început să vuiască din nou. Primim cu toții mesaje de la diverși reporteri care vor să obțină o fărâmă din ceea ce reprezintă Colectiv. Cu toate acestea, unul nu m-a întrebat: „Ce a însemnat Goodbye To Gravity pentru tine?”. Nu am văzut niciun reportaj dedicat băieților care, prin muzica lor, au reușit să stârnească o revoluție în zilele acelea de după accident. Mă întreb câte dintre televiziunile care au folosit piese GTG în materiale, au plătit drepturile de autor.

Apoi îndrăznesc să întreb și underground-ul: voi ce faceți ca să vă onorați colegii? Ce facEM ca să îi onorăm, pe ei, concret, nu vreo idee abstractă de caritate sau orice altceva care îi atinge doar conjunctural?

Îmi pare rău să o spun dar am senzația că răspunsul este…„nimic”. Fiecare smulge din „accidentul Colectiv” bucata care îi convine cel mai mult fără să realizeze că mutilează tragedia unor tineri artiști care și-au dorit să schimbe ceva prin muzica lor. Cât timp nu se vorbește despre lupta LOR, povestea Colectiv va rămâne incompletă și va continua să fie dusă în derizoriul urzelilor politice, al luptelor pentru putere și al agendelor personale.

Aș vrea să am forța să închei mesajul ăsta într-un mod puternic, care să lase o amprentă…Însă în seara asta ploioasă și rece de octombrie post-Colectiv, mi-e inima amorțită și mi-e al naibii de dor să îmi apară o notificare în colțul din dreapta al ecranului: X-ulescu te-a invitat la „Concert Goodbye To Gravity”.

Iti recomandam si: Ministerul Sanatatii: Nu exista niciun raport Colectiv. Nu e singurul document pe care Vlad Voiculescu nu l-a predat la plecare

Nereguli grave dupa #Colectiv. Un raport atribuit Ministerului Sanatatii arata ca autoritatile au refuzat transferul in strainatate, iar infectiile nosocomiale nu au fost trecute in fisele pacientilor

Vlad Voiculescu, fost ministru al Sanatatii, despre raportul ignorat in cazul Colectiv: Raportul exista, nu pot sa cred ca domnul Bodog nu stie despre asta

loading...
loading...

Comentarii

Nu sunt comentarii!

Fii primul care adauga unul.