13.4 C
România
21 octombrie 2020
Social

Azi a murit Eminescu. Ma gaseam la volanul Daciei mele, pe Calea Victoriei…

Mă găseam la volanul Daciei mele, pe Calea Victoriei și, trecând pe lângă statuia de Crist a lui Eminescu, făcută de Anghel, în fața Ateneului, am privit într-acolo instinctiv, așa cum fac mereu. Era la puțini ani după 89, o zi de iunie, spre prânz. Am zărit un grup mic din patru, cinci persoane, dominat de un prelat înalt, cu potcap, învelit tot în alb, lângă monumentul Nemuritorului.

Am parcat alături și am mers să văd cine-l omagiază pe Eminescu, pe 15 iunie, de ziua stingerii lui. Era patriarhul Teoctist, însoțit de doi prelați și criticul literar Eugen Simion, care mi-e vecin de sat. Lângă el, un scriitor de la Chișinău. Se petrecea o rugăciune, fără public, fără televiziuni, fără pompă și reclamă. Nu apăruseră încă închinările musai cu televiziuni prezente ale politicienilor, unii dintre ei nimerind alandala pe piept crucile, stânjeniți de-o mișcare a mâinii pe care n-au exersat-o. Cel mai caraghios se închina atunci Iliescu, obligat de dominanta creștină a poporului la o caznă care, dincolo de amănuntul caricatural că nu brodea punctele de pe piept și abdomen, nu asocia niciun angajament sufletesc, decât o stânjeneală pitită greu.

Să mă întorc la momentul unic la care asistam. Pentru mine, 15 iunie, e și ziua în care s-a născut bietul tata, petrecut prea tânăr din astă lume. Când s-a terminat, în liniște, momentul dedicat Poetului Național, iar grupul a început să lunece spre teii de pe laterală, unde așteptau mașini, l-am întrebat pe Eugen Simion, în șoaptă, dacă știe cum trebuie să mă adresez Patriarhului. Mi-a răspuns ceva încet și n-am înțeles dacă el știe sau nu. M-am apropiat de mai marele Bisericii și m-am prezentat. Am fost bucuros să aflu că mă știe și mă citește. Părinte, am zis, tata a murit fără lumânare și e născut pe 15 iunie. V-ați rugat pentru sufletul lui Eminescu. Puteți să spuneți o rugăciune și pentru tata? Mai marele bisericii s-a oprit, m-a întrebat blând cum îl chema pe tata. Maximilian, am zis, Maximilian Avramescu, născut și mort în Sângeru, Prahova. Și Patriarhul a rostit, cu tonul lui calm, niște cuvinte de pomenire pentru tatăl meu. Am fost impresionat și a doua zi am scris un articol despre eveniment.

Aveam, pe atunci, în România liberă condusă de Băcanu, o rubrică sâmbăta. Seara am primit un telefon de la cancelaria Prea Fericitului, nici acum nu știu exact cum se zice, și la scurt timp am auzit vocea Patriarhului. Fiule, Lucian, mi-a zis, pagina asta o s-o așez în cartea vieții mele. Am rămas în relații de prietenie cu mai marele bisericii. Nu știu ce carte a vieții lui a apărut, știu însă că în primul meu volum din seria de publicistică numită Ciorne, am publicat acea însemnare.

Da, azi a murit Eminescu. Azi s-a născut tata. Tata mă face să lăcrimez amintindu-mi-l. Era un om construit doar din suflet, iar sufletul, prea fragil, l-a trădat într-o zi de septembrie. Pe Eminescu, sufletul l-a trădat la 33 de ani și câțiva ani mai încolo, l-a părăsit și răsuflarea lui pământească.

Un material de Lucian Avramescu, publicat pe site-ul ampress.ro

Stiri pe aceeasi tema

Accident grav in Ramnicu Sarat cu un microbuz din Rep. Moldova, 9 persoane ranite

Cristiana Petrariu Bota

Locuri de munca oferite prin reteaua EURES in tari precum Germania, Malta, Olanda, Cehia, Danemarca, Belgia sau Finlanda

Ioana Badulescu

Actrita Tamara Buciuceanu a incetat din viata la varsta de 90 de ani

Cristiana Petrariu Bota

Lasa un comentariu

Prin continuarea navigării pe hotweek.ro, confirmaţi că acceptaţi utliizarea fişierelor tip cookies sau tehnologii asemănătoare pentru a analiza traficul şi a vă propune funcţionalităţi sociale, conţinut şi eventuale publicităţi personalizate. Accept Mai mult