articol de Șerban Cionoff
BAZELE DE MASĂ,/ASTĂZI, STAU ACASĂ!
Cu vreo 25 de ani în urmă, cam tot pe vremea asta, adică pe când erau în floare demonstraţiile de stradă, am văzut, cu oareşce mirare, că la una dintre manifestaţiile despre care se credea că va cunoaşte potop de oameni, lipsea tocmai…publicul! L-am întrebat, atunci, pe Octavian (Tavi) Stoica, bine-cunoscut ca unul dintre cei mai activi manifestanţi ai momentului, prozatorul de rară măiestrie a cuvântului şcolit întru ale meseriei de nenea Fănuş Neagu: „Bine frate, dar unde e baza de masă, activă, militantă, a mişcării?” Întrebare la care Tavi –binecuvântată fie-i amintirea!- mi-a răspuns cu o minunată vorbă-n dungă: „Bazele de masă,/astăzi, stau acasă!”
Mi-am amintit de această năstruşnică zicere, citind o recentă postare a lui Adrian Severin a cărei temă principală era enunţată simplu şi tranşant: „Aşteptam cu emoţie ieri seară demonstraţiile <<tineretului frumos şi liber>>. Ele nu s-au produs.” Dincolo de tenta uşor maliţioasă a frazei, pe fond, Adrian Severin are dreptate. Chiar aşa- la ce bun alte demonstraţii, dacă avem deja ceea ce s-a dorit? Adică, avem guvern de tehnocraţi, mie-n sută, unul mai ferit decât altul de ispita otrăvită a politicii!
Şi atunci?…Atunci eu zic cum că- tineri şi vârstnici, fără deosebire de credinţă, sex sau naţionalitate- trebuie să avem puţintică răbdare şi aşteptăm ca guvernul de tehnocraţi să îşi producă efectele. Care efecte ar trebui, de principiu, să fie un răspuns la marile aşteptări ale societăţi româneşti, aşteptări care nu sunt nici mici nici puţine.
Fireşte, mi se poate răspunde cu de-acum bine ştiuta observaţie că acest guvern inclusiv sau mai ales premierul său, are (şi au) ca obiectiv fundamental un răspuns adecvat la impulsurile mai marilor Uniunii Europene, de unde, zice-se că ar fi venit şi nominalizările. Care Uniune Europeană, are, la rândul ei, a răspunde la multe şi foarte dureroase probleme. Cărora le-a pus capac aşa-numitul”Dosar al imigranţilor”. Un dosar prin excelenţă fierbinte, foarte periculos încărcat după atentatele teroriste din Franţa, care prezintă chiar riscul unui exploziv ale cărei efecte , în cazul în care se vor produce, vor fi de-a dreptul catastrofale.
De aceea, eu unul nu aş citi într-o cheie neapărat negativă faptul că , aseară, <<tineretul frumos şi liber>>nu a ieşit în stradă spre a saluta victoria tehnocraţia asupra politicului. Numai că, departe de a fi doar un semn de apatie sau de renunţare, mie mi se pare că, dimpotrivă, această absenţă este de natură să se constituie într-un serios avertisment pentru Executivul proaspăt intrat în pâine şi, mai ales, pentru premierul Dacian Cioloş.
Scriu toate acestea foarte apăsat pornind de la constatarea că, după tevatura nominalizărilor celor doi miniştri, una mai neinspirată ca alta, ca şi după cealaltă tevatură a variantelor de program de guvernare încropite ca pe picior, începe să miroase tot a un fel de „las*că merge şi aşa!” Ce-i drept, un „las* că merge şi aşa!”, dar cu parfum de tehnocraţie sadea…
Ei bine, domnilor guvernanţi, vă sfătuiesc să nu mai vă legănaţi în această iluzie păguboasă. De data asta, riscaţi să vă convingeţi, pe propriile speze, că „NU mai merge şi aşa!”
Drept pentru care, revenind la (numai aparenta!) „unanimă satisfacţie” cu care a fost primită instalarea guvernului eminamente tehnocrat, aş mai adăuga la amintita replică a lui Octavian Stoica: „Bazele de masă, astăzi, stau acasă” menţiunea expresă „deocamdată!”. Menţiune la care mă grăbesc să mai fac, de data asta, o referire care a devenit foarte actuală, la extraordinarul avertisment al Prinţului reportajului românesc, F. Brunea-Fox: „Nu călcaţi strada, că muşcă!”
