In micul oras Büsingen, ziua de 1 august e o zi agitata – turistii misuna, barcutele de lemn si canoele circula pe raul Rin, relateaza BBC. In oras se celebreaza Ziua nationala a Elvetiei, iar tot orasul este impanzit de steaguri ale tarii si de persoane care se bucura de inca un an de existenta al confederatiei. Detaliul interesant in tot acest peisaj este ca Büsingen este, de fapt, un oras al Germaniei.
Motivul? Acest mic orasel este inconjurat complet de teritoriu elvetian, fapt care il face sa fie si o enclava si o exclava in acelasi timp. Granita de est a oraselului se afla la 700 de metri de restul Germaniei.
Din punct de vedere politic, oraselul de 1.450 de locuitori apartine Germaniei. Din punct de vedere economic, insa, el este integrat in Elvetia.
La fel ca Elvetia, Büsingen se afla, practic, in afara Uniunii Europene, iar oraselul a fost de multe ori dat ca exemplu ca pe o reteta de succes pe care britanicii ar putea sa o importe pentru Brexit. In urma cu trei ani, un politician britanic sugera ca Irlanda de Nord ar putea sa primeasca un statut similar cu cel pe care il are Büsingen.
Roland Güntert, viceprimarul din Büsingen spune ca aranjamentul politico-economic al orasului este destul de simplu: „Avem legi germane si ne aflam sub jurisdictia guvernului german, dar pe de alta parte suntem integrati cu economia Elvetiei”.
Acest clivaj este cel mai bine observabil la restaurantul Waldheim. La intrarea pe terasa restaurantului este trasa cu vopsea o linie ce marcheaza granita dintre cele doua tari. Astfel, este posibil sa-ti iei o portie de snitel in Elvetia, iar apoi sa mergi de cealalta parte a mesei si sa bei o bere rece in… Germania.
Linia de „demarcatie” din restaurantul Waldheim Foto: Larry Bleiberg via BBC
Pentru rezidenti, insa, contradictiile sunt ceva mai evidente, iar complicatiile rezultate din traiul „binational” duc uneori la probleme. Schimburile comerciale au loc, in mod obisnuit in franci elvetieni, insa taxele sunt cele impuse in Germania, considerabil mai mari decat in Elvetia.
Scolarii merg, de cele mai multe ori, la o scoala germana din zona, insa parintii pot alege, ulterior, sa-i trimita la un liceu din una dintre tari.
De asemenea, rezidentii din Büsingen au coduri postale si telefonice duale. Apelantii pot folosi si prefixul german +49, dar si pe cel elvetian, +41.
La fel de notabil, clubul de fotbal local este singura echipa de fotbal germana care poate juca in liga elvetiana.
Istoria oraselului, la fel de complicata ca istoria spatiului german dinaintea unificarii
Pentru Büsingen, problema a inceput in 1693, atunci cand orasul aflat sub control habsburgic a intrat in mijlocul unui conflict intre nou formata Confederatie Elvetiana si Imperiul Austriac. Lordul feudal care conducea atunci regiunea, sub suzeranitate austriaca, a fost rapit de elvetieni si dus in Schaffhausen unde a fost tinut sase ani.
Dupa ce Austria a amenintat cu razboiul in mai multe ocazii, elvetienii au decis intr-un final sa-l elibereze pe respectivul lord. Imperiul Habsburgic a refuzat, insa, sa vanda si Büsingen atunci cand au instrainat teritoriile lor din zona, pentru a-i pedepsi pe elvetieni pentru conflictul din trecut.
Dupa Razboiul Celei de-a Treia Coalitii (Razboaiele Napoleoniene), infrangerea Austriei si disolutia Sfantului Imperiu Roman, Büsingen a trecut sub jurisdictia Regatului Württemberg-ului, prin reorganizarea care a avut loc in spatiul german. Württemberg a fost unul dintre statele care au format in 1871 Imperiul German dupa infrangerea francezilor in Razboiul Franco-Prusac. Astfel, Büsingen a ajuns sa fie un oras al Germaniei, desi era in continuare inconjurat de teritoriu elvetian.
In 1919, Elvetia a incercat sa obtina orasul legal si administrativ printr-un referendum in care rezidentii orasului au votat in proporitie de 96% pentru a deveni parte a Elvetiei. Germania, insa, a refuzat sa puna in aplicare rezultatul referendumului.
Granita efectiva si controalele au fost eliminate abia in 1967.