Ce inseamna 1 an de Iohannis pentru Romania. Intre incetineala transilvana si lumea globalizata care nu se poate adapta unui ritm de mosmondit

Cristiana Petrariu Bota
By Cristiana Petrariu Bota decembrie 23, 2015 13:49

Ce inseamna 1 an de Iohannis pentru Romania. Intre incetineala transilvana si lumea globalizata care nu se poate adapta unui ritm de mosmondit

Romania a implinit un an de la gloriosul debut cu Klaus Werner Iohannis la carma. Romania a implinit si 26 de ani de la prabusirea comunismului. O intrebare fireasca este ridicata de Petre M. Iancu, intr-o analiza succinta pe site-ul Deutsche Welle: Ce inseamna 1 an de Iohannis pentru Romania? Romania e bine, ar spune unii, altii ar fi de parere ca se afla intr-o situatie catastrofala, iar restul ar spune ca nu e nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Si totusi ce inseamna 1 an de Iohannis pentru Romania? Petre M. Iancu subliniaza pe site-ul Deutsche Welle ca Romania se situeaza in prezent intre incetineala transilvana si lumea globalizata, care nu se poate adapta unui ritm de mosmondit sibian.

“Un inceput bizar. La un an de Iohannis”, este titlul materialului de pe site-ul Deutsche Welle. “Nimic nu ilustreaza mai deprimant cat de lent progreseaza spre o democratie veritabila si un stat de drept consolidat societatea romaneasca, decat lentoarea cu care isi elimina din spatiul public si de la varful piramidei politice, putreziciunile. Dar daca ma gandesc ca debarcarea unui Ponta a durat un an, desi electoratul i-a eliminat legitimitatea de lider fara drept de apel, in cursa pentru presedintie, ma apuca ameteala”, subliniaza Petre M. Iancu.

“La un an de la gloriosul ei debut, presedintia lui Klaus Werner Iohannis nu e usor de etichetat, daca nu e sa ne repezim nedrept fie in el, fie in criticii sai.

Ajuns la Cotroceni cu sprijinul unei revolutii a decentei, care l-a impiedicat la urne, in special cu ajutorul votului romanilor din strainatate, pe catastrofalul Victor Viorel Ponta, presedintele n-a stralucit in primele sase luni ale mandatului sau decat prin absente moral si politic nemotivate.

Iti recomandam si: Iohannis a sters de pe presidency.ro arhiva cu Traian Basescu

Comunicator dezastruos, lipsit de experienta politica a capitalei, taciturn, lent in vorbire intr-o lume damboviteana care apreciaza replica agera si riposta verbala reflex, Iohannis a parut din capul locului rau inspirat, rau tactician si inca si mai rau sfatuit.

Si-a alcatuit o echipa de consilieri cum nu se poate mai defectuoasa, care a trebuit schimbata jenant de rapid, cu insi extrasi din rau-famatul sos USL-ist, pe linie si PSD-ista si PNL-ista, minati ori acuzati fie de incompetenta crasa, de malversatiuni morale, fie de faradelegi penale, precum spalarea de bani, unul din ei fiind plasat si judecat sub control judiciar .

Ca Iohannis si-a inceput deci mandatul cu o gafa de proportii, precum decorarea unui simpatizant legionar, n-are de ce mira, asa cum nu trebuie sa uimeasca faptul ca, impunand ceea ce a afirmat el a fi „alt fel de politica”, presedintele a ales, vai, fara sa cracneasca, sa coabiteze cu Ponta si camarila lui.

Abia cand DNA si-a schimbat oficial atitudinea fata de premier si de invinuirile penale care i se aduc, s-a modificat si atitudinea presedintelui fata de premier. Dar putea altfel? Greu de spus. Clar e insa ca, in faza care a urmat victoriei sale „miraculoase”, in fapt revolutionare, in scrutinul prezidential, presedintele s-ar fi putut prevala de dinamica acestui triumf, spre a forta crearea unei majoritati parlamentare care sa-l trimita la plimbare pe Ponta.

Or, marele plagiator si pucist ar fi ramas, probabil, intre noi, daca, la finele anului, generalul Oprea nu insista sa-si sape propria groapa politica, hotarand sa se repeada la cartofii sai prajiti cu o viteza apropiata de a luminii, cu escorta si coloana oficiala. Daca graba generalului plagiator nu s-ar fi intalnit cu alta groapa, de aceasta data din carosabil si nu s-ar fi soldat cu moartea unui politist nevinovat. si, daca hulpavul politician roman generic, cu ceafa lata, nu si-ar fi etalat voracitatea si in tragedia de la Colectiv, care a functionat ilegal, dar lucrativ, pentru protipendada politica locala si, partial, nationala, pana cand localul a ars din temelii, ucigand zeci de tineri nevinovati.

Pe fondul nemultumirilor cumulate s-a declansat catre finele anului o explozie revolutionara, care, completand-o pe cea din noiembrie 2014, a sfarsit prin a-l matura, oportun, de la sefia guvernului, pe fostul sef al PSD.

Pe de alta parte, aceasta revolutie a adus la putere un premier cu un renume excelent si o impresie de competenta larg impartasita, si confirmata, partial, printr-o serie de numiri in cabinet. Dar e aceasta numire meritul lui Iohannis? Mai degraba e opera presiunilor enorme exercitate asupra unei clase politice careia i s-a cerut in strada, imperativ, sa se curete, datorate protestelor de strada ale revolutiei Colectiv.

Totusi, Iohannis, care ceruse demisia lui Ponta si Oprea, are si meritul, major, de a nu fi incercat sa blocheze nici opera DNA de epurare a tarii de mari corupti, nici presiunile de jos, ale strazii, ale celui mai avansat segment al tinerilor educati si activi din Romania, ci de a le fi canalizat util.

Concomitent, Romania, fapt deloc neglijabil in aceste vremuri incerte, a ramas ferm ancorata in aliantele ei occidentale. Ca atare, Iohannis merita elogii, cum i se cuvin insa si critici, intrucat, alta bizarerie, n-are defel dreptate sa-si taxeze predecesorul pentru o imaginara “izolare politica” externa a tarii.

Pe de alta parte, Iohannis nu mai are scuza consilierilor inadecvati cand greseste. Or, in decembrie, cand rana revolutiei, vie inca, sangereaza purulent, Iohannis si-a reluat obiceiul respingator si pernicios pentru democratia romaneasca, de a decora si de a ridica in grad neaveniti, ori insi cu antecendente totalitare. Intre ei e un fost membru al CC al PCR, precum si un general copt, conform CNSAS, in laboratoarele sinistrei Securitati.

Ai carei sefi, bravi politisti politici, lasati dintr-o frivolitate a justitiei postcomuniste nepedepsiti cum trebuie, continua sa bantuie spatiul public si sa imprastie, nerusinati, comentarii pro domo. Din care, vai, reiese ca daca n-ar fi fost ei, salvatori, in decembrie 89, am fi fost, cine stie, toti morti, victime puse la murat.

Nimic nu ilustreaza mai deprimant cat de lent progreseaza spre o democratie veritabila si un stat de drept consolidat societatea romaneasca, decat lentoarea cu care isi elimina din spatiul public si de la varful piramidei politice, putreziciunile.

Domol este, fireste, cum altfel, si ardeleanul din fruntea statului. Pana la un punct, incetineala sa transilvana, mie unul imi e chiar simpatica. N-ar trebui, cred, sa deranjeze neconditionat.

Dar daca ma gandesc ca debarcarea unui Ponta a durat un an, desi electoratul i-a eliminat legitimitatea de lider fara drept de apel, in cursa pentru presedintie, iar intarzierea indepartarii lui nu se explica, asa cum a pretins Iohannis, pur si simplu prin cauze constitutionale, ma apuca ameteala.

Fiindca e limpede ca, daca pentru fiecare pas din cei cuminti, efectuati disciplinat de catre Klaus Iohannis inainte de a indrazni, timid si taciturn, sa-l faca si pe urmatorul, societatea romaneasca va avea de asteptat un an intreg, ca pentru eliberarea de cosmarul Ponta, va fi rau de ea. De ce?

Pentru ca Romania nu exista in vid. Pentru ca lumea globalizata n-are rabdare si nu cred sa aiba bunatatea sa se adapteze ritmului de mosmondit al sibianului”.

loading...
loading...

Comentarii

Nu sunt comentarii!

Fii primul care adauga unul.