Ofensiva ANAF, prin Directia Antifrauda, impotriva firmelor care incalca legea a starnit numeroase critici atat in presa, cat si in randul unor fosti sefi ai ANAF. Sebastian Bodu, fost sef al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF) a publicat pe blogul sau un model de contestare in instanta a proceselor-verbale incheiate de ANAF-DGAF. Asta dupa ce tot mai multi oameni de afaceri s-au plans de masurile abuzive dispuse de cei de la Directia Antifrauda. Astfel, s-a ajuns in situatia ca magazine sau localuri sa fie inchise şi amendate cu câteva mii de lei pentru ca nu au inregistrat in contabilitate sume derizorii, de ordinul a catorva lei.
„Inspecţia fiscală (controlul fiscal) are ca obiect, conform art. 94 alin. 1 C. proc. fisc., verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată şi a accesoriilor aferente acestora. Inspecţia fiscală se realizează prin inspectori fiscali. Altfel spus, inspecţia fiscală reinterpretează modul în care contribuabilul şi-a calculat baza de impozitare, asupra căreia se aplică rata de impozitare. Controlul operativ şi inopinat are ca scop, conform art. 933 C. proc. fisc., prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, adică acea diminuare frauduloasă a bazei impozabile, şi se efectuează de către inspectorii antifraudă, cu excepţia celor din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor, în condiţiile legii. Controlul vamal are ca obiect stabilirea drepturilor de import asupra unor bunuri introduse pe teritoriul României”, se arata in postarea lui fostului sef al Fiscului.
Vezi si: ANAF poate suspenda activitatea unei firme si pentru diferente mici de bani in plus sau in minus
În acest context, Sebastian Bodu, fostul şef al ANAF, a criticat dur această politică, scrie observatorulph.ro. “Direcţia Generală Antifraudă Fiscală este o monstruozitate. Este un fel de Gardă Financiară mai mare, mai agresivă şi mai abuzivă. Am spus tuturor că nu trebuia înfiinţată şi că antifrauda trebuie să rămână o structură mică, formată din cei mai buni profesionişti atât pe control operativ, cât şi fiscal, care să meargă punct ochit-punct lovit peste marii evazionişti. E adevărat, nu mă aşteptam ca cineva să dea doi bani pe părerea mea. Sancţiunile pentru neregulile în gestiune sunt abuzive şi chiar neconstituţionale. Câtă vreme nu afectează baza impozabilă nu e treaba statului dacă sunt plusuri sau minusuri in gestiunea zilnică, ci treaba patronului. Rolul fiscului e să stabilească baza corectă de impozitare, nu să verifice gestiunea, precum făcea Miliţia Economică, pe vremea când economia era de stat”, a spus Bodu.
Sebastian Bodu a publicat pe blogul său modelul de contestare în instanţă a proceselor-verbale încheiate de ANAF-DGAF.
Către: JUDECĂTORIA……………………..
SECŢIA ………………………………
DOMNULE PREŞEDINTE,
Subscrisa ……………, cu sediul social/ales în ………….., solicit
anularea procesului-verbal de contravenţie nr. ….. din ………. întocmit de ……………
Având în vedere că procesul-verbal în speţă a fost emis în baza art. 10 lit. d)/gg) şi art. 11 alin. 1 lit. …) din OUG nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, solicit, de asemenea
Admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pentru a judeca excepţia de neconstituţionalitate a I pct. 10 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă nr. 91/2014, publicată în Monitorul Oficial al Româmiei, partea I, nr. 966 din 30 decembrie 2014 (anexată excepţia de neconstituţionalitate), care modifică şi completează OUG nr. 28/1999, precum şi suspendarea cauzei de fond, până la soluţionarea excepţiei.
În fapt, prin procesul-verbal nr. ….. din ………….
Către: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ A ROMÂNIEI
DOMNULE PREŞEDINTE,
Subscrisa ………………, cu sediul social/ales în …………………, solicit prin prezenta verificarea constituţionalităţii art. I pct. 10 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă nr. 91/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 966 din 30 decembrie 2014, care modifică şi completează OUG nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale şi care prevede că articolul 10 lit. d) şi gg) din OUG nr. 28/1999 vor avea următorul cuprins:
„Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni:
d) neîntocmirea de documente justificative pentru sumele de bani introduse/extrase în/din sertarul casei de marcat, altele decât cele provenite din încasarea în numerar a contravalorii bunurilor livrate cu amănuntul şi a serviciilor efectuate către populaţie sau cele utilizate pentru a acorda restul clientului.
gg) deţinerea la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special sau prin chitanţe“.
De asemenea, solicit verificarea constituţionalităţii art. I pct. 11 al aceluiaşi act normativ, care prevede că art. 11 alin. 1 a) şi d) al OUG nr. 28/1999 vor avea următorul cuprins:
„Contravenţiile prevăzute la art. 10 se sancţionează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează:
cele prevăzute la art. 10 lit. f), h), i), s), t), v), aa) şi gg), cu amendă de la 2.000 de lei la 4.000 de lei, precum şi cu
confiscarea sumelor care nu pot fi justificate, pentru contravenţia prevăzută la lit. gg)
d) cele prevăzute la art. 10 lit. b), c), d), e) şi dd), cu amendă de la 10.000 de lei la 15.000 de lei , precum şi cu
i) suspendarea activităţii operatorului punctului de lucru, de la o lună la trei luni, în funcţie de gravitatea faptelor, pentru contravenţiile prevăzute la lit. b), c), d) şi e)”.
DOMNULUI PREŞEDINTE AL CURŢII CONSTITUŢIONALE A ROMÂNIEI
Articolele mai sus citate încalcă următoarele principii ale legii fundamentale:
Cel al economiei de piaţă, consacrat la art. 135 alin. 1 din Constituţia României, conform căruia „economia României este economie de piaţă, bazată pe liberă iniţiativă şi concurenţă”,
Cel al inviolabilităţii proprietăţii private, consacrat de art. 136 alin. 5 din Constituţia României, conform căruia „proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice“.
Conform art. 4 din HG nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), aceasta are rolul de a asigura administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor venituri bugetare date prin lege în competenţa sa, aplicarea politicii şi reglementărilor în domeniul vamal şi exercitarea atribuţiilor de autoritate vamală, precum şi controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care au ca efect evaziunea fiscală şi frauda fiscală şi vamală, precum şi a altor fapte date de lege în competenţa sa.
Inspecţia fiscală (controlul fiscal) are ca obiect, conform art. 94 alin. 1 C. proc. fisc., verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată şi a accesoriilor aferente acestora. Inspecţia fiscală se realizează prin inspectori fiscali. Altfel spus, inspecţia fiscală reinterpretează modul în care contribuabilul şi-a calculat baza de impozitare, asupra căreia se aplică rata de impozitare. Controlul operativ şi inopinat are ca scop, conform art. 933 C. proc. fisc., prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, adică acea diminuare frauduloasă a bazei impozabile, şi se efectuează de către inspectorii antifraudă, cu excepţia celor din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor, în condiţiile legii. Controlul vamal are ca obiect stabilirea drepturilor de import asupra unor bunuri introduse pe teritoriul României.
Aşadar rolul ANAF este acela de a stabili şi colecta la bugetul de stat sumele datorate de agenţii economici ca urmare a activităţii economice a acestora. Atunci când nu conduce la restabilirea bazei impozabile, verificarea gestiunii agenţilor economici de către ANAF reprezintă o atribuire neconstituţională de competenţe. Modul cum fiecare agent economic este gestionat – mai bine sau mai prost, mai eficient sau ineficient, mai corect sau mai puţin corect, mai atent sau mai puţin atent – ţine de relaţia dintre gerat şi gerant (gestionar), nu de organul de control fiscal, operativ şi vamal.
Un agent economic poate avea în casa de marcat, la un anumit moment al zilei, sume mai mici, mai mari sau egale cu valorile ce rezultă din operaţiunile de vânzare sau prestare de servicii din ziua respectivă. Aceste diferenţe, atunci când sumele sunt nesemnificative, pot să provină din folosirea lor în scopuri personale pentru perioade foarte scurte, chiar ore (în minus), din bacşişuri (în plus), din greşeli de calcul (în plus sau în minus) sau chiar din fraude ale gestionarilor precum delapidare sau neutilizarea caselor de marcat electronice. Atunci când diferenţele de sume în gestiunea zilnică sunt semnificative şi provin din acte sau fapte de natură evazionistă, ele constituie fie contravenţie, fie infracţiune, în funcţie de gradul de pericol social. În cazul în care constituie contravenţie, sunt incidente, de exemplu, prevederile art. 10 lit. c) din OUG nr. 28/1999, în speţă „neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale”. Însă atât contravenţia, cât şi infracţiunea trebuie probate, sancţiunea neputând fi aplicată pe baza unei simple prezumţii că de exemplu, prezenţa în casa de marcat a unei sume mai mari decât cea care rezultă din operaţiunile înregistrate echivalează cu nefolosirea casei de marcat. Cât priveşte sumele lipsă din casa de marcat, nici măcar nu ştim ce ar putea să prezume, din punct de vedere fiscal.
Atunci când există neregularităţi în gestiune sub formă de sume în plus sau în minus dar acestea nu sunt contravenţii sau infracţiuni în sensul de diminuare intenţionată şi semnificativă a bazei impozabile, intervenţia statului, prin organul de control operativ, reprezintă o violare a proprietăţii private constituită din patrimoniul agentului economic supus sancţiunilor, violare sub forma amenzii contravenţionale, sub forma confiscării sumelor de bani în plus faţă de cele înregistrate sau sub forma suspendării activităţii. Într-o economie de piaţă în care agenţii economici controlaţi sunt 100% privaţi, organele de control ale statului nu au de ce să se intereseze asupra modului în care se realizează gestiunea. Desigur că, atunci când frauda în gestiune îmbracă forme infracţionale, geratul păgubit poate sesiza organul de urmărire penală cu privire la fapta gerantului (gestionarului).
Pentru cele de mai sus apreciem că stabilirea, prin OUG nr. 28/1999, de contravenţii sub forma unor neregularităţi în gestiune fără legătură cu intenţia de modificare a bazei impozabile, aşa cum sunt contravenţiile prevăzute la art. 10 lit. d şi gg), respectiv art. 11 alin. 1 lit. a) şi d) din acest act normativ, reprezintă o intruziune nepermisă în gestiunea unor agenţi economici privaţi, deci o violare a proprietăţii private, precum şi o încălcare a principiilor economiei de piaţă în care gestiunea fiecărui agent economic se realizează fără intervenţia statului.
Sursa foto: HotWeek.ro
