Intr-un sistem care se confrunta zilnic cu lipsa de medici si asistente, cu lipsa de medicamente sau aparatura, tinerii medicinisti sunt optimisti si spera ca intr-o zi lucrurile se vor schimba in bine. Pe Ioana am intalnit-o intr-un stagiu de practica la Sectia Chirurgie din cadrul Spitalului Judetean din Constanta. Este studenta in anul IV la Facultatea de Medicina din cadrul Universitatii Ovidius, iar visul ei este sa ajunga medic chirurg.
Considera ca medicina nu este doar o carte, pentru ca fara pasiune si suflet, nu poti salva vieti. In varsta de 31 de ani, Ioana este constienta ca chirurgia este „a man’s world”, insa este extrem de ambitioasa si crede ca nimic nu te poate face sa dai inapoi, daca faci ceea ce iti place.
Chirurgia a atras-o inca de cand lucra ca asistenta in spital, iar in anul IV de facultate, dupa ce a inceput stagiile la Spitalul Judetean din Constanta, a fost sigura ca asta vrea sa faca toata viata.
Oscileaza intre chirurgie toracica si chirurgie generala, dar sigur va fi chirurgie, marturiseste Ioana, emotionata si nerabdatoare sa parcurga cei 2 ani de facultate pe care ii mai are, ca mai apoi sa ajunga la Rezidentiat. Decizia finala a luat-o uitandu-se la serialul Grey’s Anatomy. “Atunci am realizat ca visul meu este sa recoltez o inima si sa o pun in corpul altui pacient. Visul meu e sa pot oferi viata”, spune Ioana.
Parintii au sfatuit-o sa dea la Medicina, dupa ce timp de cativa ani a lucrat ca asistenta medicala cu norma intreaga la spital si intr-o clinica privata.
„Nu eu am ales medicina, parintii mei au ales pentru mine. Cred ca li s-a parut un job bun. M-am inscris la scoala postliceala si am devenit asistent medical. La inceput mi s-a parut o meserie ingrozitoare, nu eram in stare sa fac nici o injectie. Am terminat postliceala si l-a scurt timp m-am angajat la o clinica particulara. Dupa 6 luni am dat examen si m-am angajat si in spital. Am avut doua locuri de munca, lucram la spital cu norma intreaga si la clinica”, a povestit ea.
S-a dus fara emotii sa dea examen la Facultatea de Medicina din cadrul Universitatii Ovidius. Abia in momentul in care a fost strigata sa intre in sala, a realizat ca da examen pentru a deveni medic.
Inima din cutie a dat nastere unui vis
Cei mai multi studentii medicinisti isi aleg specializarea in timpul facultatii. Totusi, nu de putine ori dupa promovarea examenului de rezidentiat, studentii inca nu stiu ce specializare doresc sa urmeze, ce anume li se potriveste. Ioana sustine ca si-a ales specialitatea urmarind serialul „Grey’s Anatomy”. Rezidentul Cristina este personajul care a inspirat-o si „inima din cutie”. Asa s-a nascut un vis: acela de a recolta o inima si de a oferi viata.
„In cei 6 ani de facultate se fac absolut toate stagiile. Nu cred ca voi ajunge in anul 6 fara sa stiu ce imi doresc sa fac in continuare. Imi place foarte mult chirurgia. Oscilez intre chirurgie toracica si chirurgie generala, dar sigur va fi chirurgie. Probabil ti se va parea absurd, dar nu m-am indragostit de chirurgie in perioada in care am lucrat ca asistenta. Decizia finala am luat-o cand ma uitam la serialul Grey’s Anatomy. A fost un episod in care Cristina, rezident pe chirurgie toracica, trebuia sa aleaga operatii pe care sa le faca singura, fara ajutorul medicului specialist. Cu putin timp inainte, se recoltase o inima care a fost pusa intr-un aparat care pacalea inima, facand-o sa creada ca se afla inca in organism. Ea isi alesese foarte multe operatii, dar dupa ce a primit “inima din cutie” (s-a uitat la ea cateva ore bune) si a stiut ce vrea sa opereze. Si a ales o singura operatie. Am vazut acel episod de trei ori. Mi s-a parut extraordinar cum acel aparat a reusit sa pacaleasca inima, tinand-o in viata pana in clipa in care a ajuns la pacient. Atunci am realizat ca visul meu este sa recoltez o inima si sa o pun in corpul altui pacient. Sa ofer viata”, marturiseste studenta.
In stagiile de practica din spital, discuta cu pacientii si invata cum sa ii trateze. Mentori ii sunt, ca si zecilor de studenti aflati in sectiile spitalului constantean, profesorii de la Facultatea de Medicina Ovidius.
„Ma duc sa discut cu pacientul, apoi ma gandesc cum ar trebui sa il tratez (investigatii de laborator, investigatii imagistice si partea care imi place cel mai mult, cum se realizeaza operatia). Cu cat invat mai multe despre ce inseamna aceasta sectie, cu atat sunt mai sigura ca chirurgia este ceea ce vreau sa fac”, sustine cea care peste aproximativ 10 ani va deveni medic.
In momentul in care a facut incizia, m-am linistit
„Aveam niste emotii ingrozitoare, imi tremurau mainile si picioarele cand am intrat pe sectie. Era programata o operatie cam la o ora. Am intrat in sala, ne-am schimbat si am asteptat pacientul. Acum sunt doar un observator. Medicul specialist si rezidentii s-au spalat, si-au pus halatele, mi se parea totul fascinant. In momentul in care a facut incizia, m-am linistit. Era ca si cum as mai fi fost de o mie de ori in sala de operatie”, a continuat studenta.
This is a man’s world?
Niciodata nu a simtit ca chirurgia este o lume care ii este interzisa. Intr-adevar, „this is a man’s world”, femeile ocolesc in general aceasta specialitate care te consuma extraordinar din punct de vedere psihic si fizic, dar Ioana este de parere ca daca exista vointa si pasiune, reusesti. Este important sa amintim ca prima femeie chirurg din Romania a fost Marta Trancu Rainer, de la a carei nastere se implinesc in toamna 143 de ani. Marta a operat in primul razboi mondial cu regina Maria, iar dupa incheierea razboiului, a continuat sa profeseze ca medic chirurg, dar in paralel a practicat, la cabinetul sau particular si ginecologia.
„Nu doar chirurgia e dominata de barbati, ci toata lumea. Pentru o femeie e mult mai greu, dar daca exista vointa, pasiune si dorinta de a face ceea ce iti place, reusesti sa razbati. Trebuie sa muncesti mai mult si sa le demonstrezi barbatilor ca esti la fel de buna ca ei. Nu ai cum sa nu reusesti. Esti tu, pacientul si sala de operatie, atat trebuie sa te intereseze. Facand ceea ce iti place, nimeni si nimic nu te poate face sa dai inapoi. (…) Femeia este puternica si nu are nevoie de vreo asociatie care sa o reprezinte. Ea se reprezinta singura. Cand este aproape de a esua, ea isi aduna puterile si o ia de la capat mult mai hotarata decat prima data. E greu, dar femeia nu trebuie sa renunte. Acest lucru este valabil pentru femeia chirurg si pentru toate femeile din lume”, considera Ioana.
Pe tematica prezentei femeilor in domeniul chirurgiei, marele neurochirurg Leon Danaila a facut, intr-un interviu, o afirmatie oarecum controversata. „Se spune ca un mare chirurg trebuie sa aiba inima de leu, ochi de vultur si maini de femeie. Dar femeilor le lipseste ceva. Eu facand si psihologie, mi-am dat seama ca femeile, in general, au treaba acasa, se ocupa cu alte lucruri, de familie. Gandul le este in alta parte”, spunea Danaila.
Desi teoria lui Danaila are foarte multi adepti, femeile incep sa-si faca simtita prezenta tot mai mult in aceasta specialitate. Deocamdata, practica chirurgicala o invata tot de la chirurgii de sex masculin, dar tot mai multe studente ca Ioana opteaza pentru chirurgie.
Ioana oscileaza intre chirurgie toracica si chirurgie generala, dar sigur va fi chirurgie. Marturiseste emotionata ca abia asteapta sa parcurga cei 2 ani de facultate pe care ii mai are, ca mai apoi sa ajunga la Rezidentiat.
„Mai am inca 2 ani de facultate si 6 de rezidentiat. Sper sa am sansa de a participa la operatiile la care visez acum. Toti cei 6 ani de facultate sunt frumosi, in fiecare an invatam ceva nou, dar cel mai drag sigur va ramane acest an, anul IV, pentru ca acum fac chirurgie si asta vreau sa fac toata viata”, mai spune medicinista.
Ce calitati trebuie sa aiba un viitor medic chirurg, in opinia Ioanei? „In primul rand trebuie sa iti placa ceea ce faci. Apoi trebuie sa ai niste maini sigure, sa nu iti tremure. Este foarte important, cu ele operezi. Un alt aspect important este sa fii pregatit pentru orice in momentul in care incepe operatia”.
Ziua unui student la Medicina nu se termina cand pleaca de la ultimul curs
Ioana se imparte intre visul de a deveni medic si viata de familie. Acasa o asteapta un sot si un copil, care trebuie pregatit in fiecare dimineata pentru a pleca la gradinita. Dupa stagiile de dimineata din spital, la pranz merge la cursuri, insa ziua unui student la Medicina nu se termina cand pleaca de la ultimul curs.
Isi doreste sa profeseze in tara, desi recunoaste ca a fost tentata la un moment dat sa lucreze in strainatate.
„Voi ramane in Romania. M-am gandit ca ar fi mai bine sa lucrez in strainatate, dar am renuntat la idee”, spune Ioana.
“Spaga” din spitale, un gest umilitor
Desi considera ca medicii rezidenti abia se descurca cu salariile pe care le au, este hotarata sa salveze vieti neconditionat in tara in care s-a nascut. Nu este de acord cu “spaga” din spitale. Considera ca este un gest umilitor atat pentru cadrul medical, cat si pentru pacient.
„Salariile medicilor sunt foarte mici. Medicii rezidenti abia se descurca cu salariile pe care le au. Oamenii tot timpul au impresia ca eu, ca medic, astept acel plic, dar se inseala. Cei care vor citi aceste randuri vor spune ca gresesc si ca exact acel plic este asteptat de medici. Sa stiti ca este umilitor acest lucru. Ar fi fost mult mai bine daca ar fi existat niste salarii mai mari. Din cauza banilor, medicii aleg sa plece. Si nu este singurul motiv. Nu spun ca nu exista si medici care asteapta acel plic, dar haideti sa nu generalizam. Exista foarte multi medici care stau ore intregi peste program cautand noi tehnici, tratamente si solutii pentru a salva vieti. Si asta fara sa astepte ceva in schimb”, sustine Ioana.
Despre lipsurile din sistemul de sanatate ar avea multe de spus, insa sa rezuma la a sublinia doar cateva aspecte.
„Ar trebui investitii in aparatura, in materiale si instrumentar. Avem nevoie si de sali de operatie, de mai multi medici, de mai multe asistente, de centre de dializa. Sistemul sanitar din Romania are multe lipsuri”, subliniaza medicinista.
Ioana seamana cu „doctorita Vera”, unul dintre personajele lui Soljenitin
Aproape de finalul discutiei noastre, am rugat-o sa creioneze portretul unui dascal care i-a marcat evolutia de studenta la Medicina. Sunt cativa medici pe care ii admira, insa prefera sa mai astepte si imi promite ca la finalul studentiei imi va vorbi despre asta.
„Deocamdata nu am un mentor, dar sunt cativa medici pe care ii idolatrizez si imi doresc sa devin ca ei. Sigur va exista cineva pe care il voi ridica pe un piedestal, dar nu acum”, sustine Ioana.
In ciuda alegerii ei oarecum dure, Ioana este o persoana delicata. Privind-o pe holurile Spitalului Judetean Constanta, imi venea in minte unul dintre personajele lui Soljenitin – doctorita Vera din „Pavilionul cancerosilor”.
„Vreau sa inteleaga toata lumea ca medicina nu e doar carte, e si pasiune si trebuie sa pui mult suflet in ceea ce faci. Sa iti placa sa salvezi vieti!”, a incheiat ea.
