Încă în anul 432 î. Hr. omul de stat atenian Pericle a încercat să exercite presiuni prin introducerea de sancțiuni economice, scrie Deutsche Welle. Tot de atunci datează și întrebarea dacă aceste sancțiuni sunt mijlocul potrivit pentru a determina guvernul unei țări să-și modifice comportamentul.
Cercetătorii de la Peterson Institute for International Economics din SUA au construit, începând cu anii ’90, o bază de date cuprinzătoare și au analizat 200 de cazuri de aplicări de sancțiuni economice – de la perioada Primului Război Mondial până la începutul secolului 21.
Concluzia: în aproximativ o treime din cazuri sancțiunile au avut efect, determinând schimbarea comportamentului statului penalizat. Dar cifra este foarte controversată. Alți cercetători cred că sancțiunile sunt eficiente în mult mai puține cazuri, doar 5%.
Mai ales în cazurile în care sunt exercitate și presiuni militare, nu se știe ce rol exact mai au sancțiunile economice. Sigur este că sancțiunile sunt mai eficiente atunci când sunt impuse unor state democratice decât unor regimuri autoritare.
Cuba și Coreea de Nord sunt exemple elocvente în acest sens. În ambele cazuri, sancțiunile nu au dus și la schimbarea direcției politice a acestor țări.
Cât despre Iran: după sancțiunile impuse de SUA în 2010 și de UE în 2012, exporturile de țiței s-au prăbușit dramatic, iar economia a scăzut cu o treime. Dar nu se știe dacă acesta a fost motivul pentru care s-a ajuns la încheierea acordului nuclear din 2015.
Din punctul de vedere al politologilor, Trump pare să fi greșit prin aceste noi sancțiuni impuse Iranului. Dar asta doar dacă președintele american vizează cu adevărat Iranul prin aceste manevre.
Însă pentru Trump sunt importante și obiectivele de politică internă și felul în care se poate prezenta în fața electoratului american. „Este vorba de credibilitatea sa, de posibilitatea de a se putea prezenta drept omul puternic de la Casa Albă”, spune un expert consultat de publicația germană.
