Poetul Emil Brumaru a murit, sambata seara, la varsta de 80 de ani. Scriitorul Liviu Antonesei a anuntat pe blogul sau ca Emil Brumaru a murit in urma unui accident cerebral vascular, desi isi revenise la spital si le spusese poezii asistentelor.
„In noaptea asta, cu putin inainte de miezul noptii, poetul Emil Brumaru s-a retras in rezervatia de ingeri. E greu sa scriu, am amintiri cu el de peste 45 de ani (…). Emil implinise de curand 80 de ani si era intr-o forma de invidiat, cel putin asa mi se parea mie. Joi seara, a facut un ACV, a fost internat la spital si supus terapiei intensive, in dupa- amiaza de azi, isi revenise, a spus poezii asistentelor, a mincat, a glumit. Dupa cateva ore, a venit vestea ca a avut doua stopuri cardiace si a intrat in coma. Am sperat totusi intr-un miracol. Nu s-a petrecut. La 23, 35 a plecat. A plecat, nu a murit, ingerii nu mor niciodata, se retrag numai in Rezervatia de Ingeri, asa cum acum nu foarte multa vreme, prietenul nostru comun Luca Pitu s-a retras in papusoi. La revedere, nu adio, prietene”, a scris Liviu Antonesei.
Emil Brumaru s-a nascut la 1 ianuarie 1939 in comuna Bahmutea (Mihailovca), judetul Tighina, Basarabia (azi in Republica Moldova). Dupa studii la Scoala medie nr. 1 „Mihail Sadoveanu” (actualul Colegiu National) din Iasi, a urmat cursurile Facultatii de Medicina din acelasi oras, absolvind in 1963. In perioada 1963–1975 a fost medic in comuna Dolhasca, judetul Suceava.
S-a dedicat apoi scrisului, in paralel cu activitatea de corector (1983-1989) si redactor (1990-1996) la revista ieseana Convorbiri literare.
A debutat cu poezii in revista Luceafarul (1967), apoi editorial in 1970, cu doua volume de poezie, „Versuri” (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut) si „Detectivul Arthur”.
Poemele sale au fost incluse in antologii din Romania, Germania, Franta, Anglia, Suedia, S.U.A.
In perioada 1992-2009 a detinut o rubrica saptamanala in Romania literara („Cersetorul de cafea”), avand de asemenea, de-a lungul timpului, rubrici in Ziarul de Iasi („Gulliver”), Cronica, Plai cu boi, Suplimentul de cultura („Dumnezeu se uita la noi cu binoclul”, „Crepusculul civil de dimineata”, „Diabloguri” – impreuna cu Veronica D. Niculescu).
A obtinut numeroase premii, printre care Premiul National de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia (2001) si Premiul „Gheorghe Craciun” pentru Opera Omnia acordat de revista Observator Cultural (2011).
Anul trecut, Emil Brumaru a fost recompensat cu Premiul National pentru Poezie „Lucian Blaga”, distinctie acordata la Casa memoriala „Lucian Blaga” de la Lancram in luna mai.
A scris printre altele „Adio, Robinson Crusoe” (1978), „Dulapul indragostit” (1980), „Ruina unui samovar” (1983), „Dintr-o scorbura de morcov” (1998), „Poeme alese. 1959-1998” (2003), „Opera poetica” (2003, 2005 – ed. revazuta si adaugita), „Fluturii din pandispan” (2003), „Cersetorul de cafea. Scrisori catre Lucian Raicu” (2004), „Infernala comedie” (2005), „Submarinul erotic” (2005), „Dumnezeu se uita la noi cu binoclul” (2006), „Cantece de adolescent” (2007), „Povesti erotice romanesti” (volum colectiv, 2007), „Ne logodim cu un inel de iarba” (carte-obiect, 2008), „Povestea boiernasului de tara si a fecioarei…” (2008, 2012 – ed. adaugita), „Opere I. Julien Ospitalierul” (2009), „Opere II. Submarinul erotic” (2009), „Opere III. Cersetorul de cafea” (2012), „Rezervatia de ingeri” (2013), relateaza News.ro.
„Poezia e singurul mod al meu de a fi frumos, de a insemna ceva pentru o femeie”. Sunt cuvintele lui Emil Brumaru, cel care si-a dedicat cea mai mare parte a creatiilor eternului feminin. Formatia sa de vesnic „curtezan literar” are o istorie lunga si plina de momente-cheie. Cum era… Milache, pustiul care a schimbat o multime de locuinte, urmandu-si tatal – impiegat de gara – prin toata Romania? Ce il interesa, in afara de a deslusi misterul fiintelor delicate – sau vulcanice – din preajma sa? Urmariti-i destainuirile pe care le facea in emisiunea „Digicult”, in anul 2013:
