N-a fost nimic altceva vreodata decat poet. Un poet desavarsit, unul dintre cei mai mari poeti contemporani ai Romaniei. Iubit de public pentru cele peste 50 de volume publicate, Constantin Preda a ramas neclintit in turnul de fildes al literaturii romane. Intr-un comunism schismat de cenzura si propaganda, apoi intr-o Romanie cuprinsa de veleitari cu pretentii de mari poeti, Constantin Preda a continuat sa scrie cu o sete nestavilita, alaturandu-se intelectualitatii vremurilor: Fanus Neagu, Adrian Paunescu, Mircea Dinescu sau Grigore Vieru. Intr-un fel, irespirabilul comunismului i-a facut bine, pentru ca l-a oferit poeziei in totalitate. “As muri daca nu as scrie”, marturiseste poetul Constantin Preda, intr-un interviu acordat zilele trecute pentru publicatia HotWeek.ro.
Astazi, Constantin Preda are peste 50 de volume publicate, dintre care un volum impresionant de 1.500 de pagini, intitulat „Biblie cu litere de zapada”. O carte care uimeste nu doar prin dimensiune, ci si prin continut, o antologie de autor considerata o raritate bibliofila, asemanatoare cu “Istoria literaturii” semnata de George Calinescu. Dinu Sararu spunea ca “Biblie cu litere de zapada” este cea mai frumoasa carte pe care a vazut-o in ultimii 30 de ani.
Ca toti poetii, Constantin Preda vine de nicaieri si se indreapta spre niciunde, vine din viitor si se indreapta catre el insusi. De-adevaratelea, vine dintr-un satuc pierdut in imensitatea Campiei Olteniei (Damian, judetul Dolj), situat la cativa kilometri de Dunare. Marturiseste ca iubeste cu indarjire muntele, dar completeaza imediat ca nu poate fi decat al campiei, despre a carei nemarginire crede ca tine doar de Dumnezeu. Se trage din oameni simpli, cu palmele batatorite de munca, dar atat de frumosi, incat astazi, cand nu mai sunt, crede ca le lipseau doar aripile, in desavarsirea lor.
A ales sa ramana in Craiova, pentru a fi mai aproape de parinti, dar si pentru ca acolo se simte stapanul universului. Se incapataneaza sa creada ca se poate face performanta in orice colt al tarii, nu doar in Capitala. Exemple ii sunt Emil Brumaru si Nichita Danilov (Iasi), Mircea Dinescu (Cetate, judetul Dolj), Ion Cristofor (Cluj-Napoca) si multi, multi altii.
Intr-un preludiu al gloriei, in copilarie a vrut sa exerseze zborul si, pentru ca nu i-a reusit, a ales poezia. Sau, cine stie, poate ca poezia l-a ales pe Constantin Preda! Departe de cadrul de lemn al unui interviu formal, Constantin Preda si-a deschis sufletul, vorbindu-mi deopotriva despre poet si poezie. Ar muri daca nu ar scrie, pentru ca poezia inseamna zbor, poezia inseamna nemurire, inseamna iubire, inseamna cel mai dulce elixir. Iar despre poet nu pot decat sa amintesc cuvintele Constantei Buzea din revista „Amfiteatru” (1983): „Constantin Preda, un indragostit fara leac!”.
Iubitor de familie, dar si de singuratate, Constantin Preda a asternut pagini de istorie in literatura romana. Si o face in continuare, transformand penita intr-o pasare maiastra a poeziei contemporane. Viseaza iar si iar la „urmatoarea carte”, un vis in care nu poate fi decat el si Campia Romana, el si muntele intr-un amurg sublim, el si nemurirea. Cititi-l!
Constantin Preda a debutat in presa scrisa pe 8 octombrie 1981, in Flacara lui Adrian Paunescu, cu o prezentare entuziasta a lui Fanus Neagu. Editorial, a debutat in 1984 la Editura Scrisul Romanesc din Craiova, cu „Sora mea, inserarea” in volumul colectiv „Zboruri lirice”.
De marele Adrian Paunescu il leaga o relatie de fratie aparte. Prima iesire in public a lui Adrian Paunescu, dupa ce i-a fost interzis Cenaclul Flacara in anul 1985, a fost chiar cu prilejul lansarii cartii “Fiecare cu steaua lui” a lui Constantin Preda. Se intampla in satul Damian din judetul Dolj. De atunci, Adrian Paunescu i-a fost ca un frate, despre care astazi spune ca a fost un poet urias, fabulos, sfarsit insa prea devreme pe meterezele unui destin dramatic.
Cum se vede Constantin Preda la timpul viitor? Egalul celui de la inceput, doar putin mai carunt, ca un crin pe care l-a prins din urma zapada. Inspirat in continuare de tot ce-l inconjoara, de la zborul unui future, pana la ultima bataie de clopot dintr-un satuc din Ardeal.
Cristiana P. Bota: De unde vine poetul Constantin Preda si incotro se indreapta?
Constantin Preda: Ca toti poetii, vin de nicaieri si ma indrept spre niciunde. Vin dintr-o lacrima si merg catre un munte de sare. Vin din viitor si ma indrept catre mine insumi. De-adevaratele, vin dintr-un satuc pierdut in imensitatea campiei oltene, Damian, comuna Sadova, judetul Dolj, situat la cativa kilometri de Dunare. De aici se spune ca ar fi originar, pe linie paterna chiar Ceahlaul prozei romanesti, Mihail Sadoveanu. Iubesc cu indarjire muntele, il visez clipa de clipa, il ador, dar nu pot fi decat al campiei a carei nemarginire tine de Dumnezeu. Doar de Dumnezeu!
Cristiana P. Bota: Cum v-ati descoperit pasiunea pentru poezie?
Constantin Preda: Scriu pentru ca nu pot sa zbor. In copilarie, am vrut sa exersez zborul si nu am reusit. De aceea am ales poezia. Sau, numai Dumnezeu stie, poezia m-a ales pe mine!
Cristiana P. Bota: V-ati gandit vreodata ce ati fi facut daca nu ati fi fost poet? Cine ar fi fost Constantin Preda „NePoetul”?
Constantin Preda: As fi fost cocor. Sau pustnic. Sau lup albastru!
Cristiana P. Bota: Ati mostenit talentul pentru poezie de la unul dintre parinti? Cum erau parintii d-vs?
Constantin Preda: Parintii mei, realizez abia acum, erau ca niste sfinti. Nu aveau aura, dar aveau o bunatate sufleteasca fara seaman. Erau simpli-simpli, cu palmele batatorite de munca. Si erau frumosi, tare frumosi, le lipseau doar aripile!
Cristiana P. Bota: Am simtit in scrierile d-vs o dragoste suprema pentru cea care v-a fost mama. Cum era mama d-vs atunci si cum este acum?
Constantin Preda: Mama este cea mai frumoasa femeie de pe Pamant. Vorbesc mereu despre dansa doar la timpul prezent. E imposibil s-o descriu in cuvine, as comite o impietate!
Cristiana P. Bota: Cand v-ati vazut prima data roadele muncii, care a fost primul volum publicat si ce a urmat?
Constantin Preda: In presa am debutat pe 8 octombrie 1981 in Flacara lui Adrian Paunescu, cu o prezentare entuziasta a lui Fanus Neagu. Iar editorial, in anul 1984 la Editura Scrisul Romanesc din Craiova, cu „Sora mea, inserarea” in volumul colectiv „Zboruri lirice”. A urmat apoi, in 1985, placheta „Fiecare cu steaua lui”, tot la „Scrisul Romanesc” (director Ilarie Hinoveanu) si tot cu o prezentare a lui Fanus Neagu. M-a insotit, in paginile cartii, cu lucrari de grafica, Florin Puca, grafician de talie europeana. Nu se mai intamplase, pana atunci, sa ilustreze cartea unui debutant. De obicei, ilustra carti semnate de Leonid Dimov, Fanus Neagu, Gheorghe Pitut, Gheorghe Tomozei, Gheorghe Istrate, Mircea Micu sau Mircea Dinescu.
Cristiana P. Bota: Sunteti nascut in 1961, asadar ati prins si perioada regimului comunist. Ce amintiri aveti din acele vremuri?
Constantin Preda: Da, in anul mortii lui Blaga. Din perioada regimului comunist pastrez, cum era si firesc, amintiri triste, dar si amintiri frumoase. Era cenzura, securitatea era-n floare, se traia destul de greu. Insa, abia acum imi dau seama ca cele mai frumoase prietenii literare le-am legat atunci.
Cristiana P. Bota: Se mai citeste poezie? Cum vedeti poezia contemporana vs poezia de altadata?
Constantin Preda: Da, se citeste. Nu stiu daca la fel de mult, dar se citeste. Poezia de acum este, din pacate, sub nivelul marii poezii de atunci. Pe langa poetii adevarati, in prezent sunt si multi trepadusi, multi veleitari, multa plevusca.
Cristiana P. Bota: Daca ar fi sa enumerati trei poeti care v-au marcat existenta, care ar fi acestia si de ce?
Constantin Preda: E una dintre cele mai grele intrebari la care trebuie sa raspund. Si asta pentru ca multi poeti imi sunt foarte dragi, cu poezia lor m-am „imbatat” in serile mele de singuratate. Pe cine sa aleg mai intai? Imi vin in minte.acum, la intamplare, urmatoarele nume: Baudelaire, Rimbaud, Poe, Rilke, Verlaine, Trakl, Esenin, Pessoa, Rafael Alberti, Ungaretti, Pasternak, Eminescu, Blaga, Arghezi, Bacovia, Pillat, B. Fundoianu, Tristan Tzara, Ion Vinea, C.Tonegaru, Radu Stanca, Emil Botta, Labis, Nichita, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Gheorghe Pitut, Ion Gheorghe, Gheorghe Tomozei, Adrian Paunescu, Ana Blandiana, Constanta Buzea, Ileana Malancioiu, Leonid Dimov, Gellu Naum, Marius Robescu, Geo Bogza, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Cezar Ivanescu, Mihai Ursachi, Ioanid Romanescu, Dan Laurentiu, Mircea Dinescu, Ovidiu Genaru, Daniel Turcea, Alexandru Grigore, Petre Stoica, Florin Mugur, Ion Caraion, Magda Isanos, Dan David, Aurel Dumitrascu etc.
Cristiana P. Bota: Stiu ca ati avut o legatura speciala cu poetul Adrian Paunescu. Ce v-a legat si cum v-a influentat in viata literara?
Constantin Preda: In ianuarie 1986, dupa „intamplarea” de la Ploiesti cand Paunescu a fost interzis, am avut curajul sa-l invit, fara vreo aprobare de la Comitetul Judetean de partid, la o lansare de carte de-a mea („Fiecare cu steaua lui”) in satul meu natal, Damian, din judetul Dolj. Au venit atunci cu mine, asumandu-si riscurile de rigoare, Tudor Gheorghe, Ovidiu Ghidirmic, Mircea Moisa si Dan Lupescu. Deci,prima iesire in public a lui Adrian Paunescu, dupa „intamplarea” de la Ploiesti, a avut loc cu prilejul lansarii cartii mele „Fiecare cu steaua lui”. De atunci,am ramas prieteni, am avut o relatie de fratie cu Adrian Paunescu, pe care-l consider un poet urias, fabulos, un adevarat tunar pe meterezele unui destin dramatic. Ca om era dificil, avea stranietatile lui si nu cred ca ar fi frumos sa vorbesc despre aceste stranietati.
Cristiana P. Bota: Ce i-ati scrie poetului Adrian Paunescu?
Constantin Preda: Poezia este camasa zeilor!
Cristiana P. Bota: Sunteti un romantic incurabil?
Constantin Preda: Sunt romantic pana in varful urechilor. Cel mai frumos m-a definit Constanta Buzea, in anul 1983, in revista „Amfiteatru”: „Constantin Preda, un indragostit fara leac!”.
Cristiana P. Bota: Ce va inspira?
Constantin Preda: Totul. De la destramarea norilor… pana la caderea unei frunze. De la zborul unui fluture… pana la o bataie de clopot intr-un satuc din Ardeal. De la o lacrima de cerb… pana la lacrima mamei.
Cristiana P. Bota: Ce este sufletul, in viziunea d-vs?
Constantin Preda: Este un abur subtire, usor albastru, pe care-l zarim toamna pe dealuri, cand se culeg merele. Sau in aprilie, in perioada ciresilor infloriti, cand pustnicii ies din chilii si adulmeca urmele fragede ale elevelor de liceu.
Cristiana P. Bota: Dar nemurirea?
Constantin Preda: Poezia inseamna nemurire. Poezia inseamna zbor.
Cristiana P. Bota: Ce este iubirea?
Constantin Preda: Poezia inseamna iubire.
Cristiana P. Bota: Iubiti?
Constantin Preda: Poezia este cel mai dulce elixir!
Cristiana P. Bota: La ce viseaza poetul Constantin Preda?
Constantin Preda: La aparitia unei noi carti.
Cristiana P. Bota: Dar la ce viseaza omul Constantin Preda?
Constantin Preda: La aparitia altei carti, pentru ca nu exista nicio deosebire intre poetul Constantin Preda si omul Constantin Preda.
Cristiana P. Bota: Ce faceti atunci cand nu scrieti?
Constantin Preda: Imi caut in inima noi izvoare de poezie, le primenesc pe cele vechi, sap fantani in stele. As muri daca n-as scrie.
Cristiana P. Bota: Care e cuvantul pe care il folositi cel mai des?
Constantin Preda: Desi sunt un pacatos, cuvantul pe care il folosesc cel mai des este Dumnezeu. Poezia este untdelemnul cu care Dumnezeu tine aprinsa flacara poeziei in inimile indragostitilor!
Cristiana P. Bota: Nu v-a prins agitatia Bucurestiului sau pur si simplu Craiova va face bine?
Constantin Preda: Am ramas in Craiova pentru a fi mai aproape de parinti. N-am putut sa traiesc niciodata departe de ei. Ma incapatanez sa cred ca se poate face performanta in orice colt al tarii, nu numai in Bucuresti. Cei mai importanti poeti romani contemporani traiesc in provincie, nu in Bucuresti. Iata cateva exemple: Emil Brumaru si Nichita Danilov (Iasi), Serban Foarta (Timisoara), Ion Gheorghe (comuna Florica, judetul Buzau), Ion Cristofor si Ion Muresan (Cluj Napoca), Aurel Pantea (Alba Iulia), Vasile Morar (Ulmeni, Maramures), Mircea Barsila (Pitesti), Mircea Dinescu (Cetate, judetul Dolj), Paul Aretzu (Caracal), Nicolae Sava (Piatra Neamt), Gheorghe Grigurcu (Targu Carbunesti,judetul Gorj). Si exemplele pot continua.
Cristiana P. Bota: In ce fel v-a schimbat timpul?
Constantin Preda: In niciun fel…
Cristiana P. Bota: Cand va vedeti copiii, va recunoasteti in ei?
Constantin Preda: Da, este o bucurie celesta. Amandoi scriu poezie. Daniel inca nu a avut curajul sa debuteze in volum, iar Constantin-Romulus se afla la cea de-a 5-a carte.
Cristiana P. Bota: Ce v-ar placea sa retina despre d-vs?
Constantin Preda: Un nebun care s-a crezut cocor, a propovaduit iubirea si a crezut in puterea tamaduitoare a poeziei.
Cristiana P. Bota: Cum e lumea literara actuala, din interior? Se mai fac tabere literare, reuniuni etc?
Constantin Preda: Refuz sa raspund la aceasta intrebare.
Cristiana P. Bota: Cate volume ati publicat pana acum?
Constantin Preda: Vreo 50.
Cristiana P. Bota: „Biblie cu litere de zapada” este un volum impresionant, de 1.500 de pagini. Uimeste nu doar prin dimensiune, ci si prin continut. Care e povestea acestei carti?
Constantin Preda: „Biblie cu litere de zapada” este o antologie de autor, are aproximativ 1.500 de pagini si a vazut lumina tiaparului la Editura „Hoffman” de la Caracal. Cartea este considerata o raritate bibliofila, are dimensiuni uriase. Ati vazut “Istoria literaturii” a lui Calinescu? Este la fel de mare! Dinu Sararu mi-a zis ca este cea mai frumoasa carte pe care a vazut-o in ultimii 30 de ani. Cititi, va rog, ce au scris despre ea Ion Cristofor, Mihaela Gradinariu, Gheorghe Smeoreanu si Paul Aretzu.
Cristiana P. Bota: Ce scrieti acum?
Constantin Preda: O noua carte. Nu stiu ce titlu ii voi pune.
Cristiana P. Bota: Cu ce premii ati fost recompensat pentru activitatea d-vs literara?
Cristiana P. Bota: Cum arata Constantin Preda la timpul viitor?
Constantin Preda: Egalul celui de la inceput. Insa putin mai carunt. Ca un crin pe care l-a prins din urma zapada…
Un interviu realizat de Cristiana P. Bota pentru HotWeek.ro – Iulie 2018
Sunt de ţărână, mamă
sunt de ţărână, mamă
sunt de ţărână
toate drumurile-n
inima mea se adună
plină de vaier e clipa
când zboară ulii şi corbii
mi-ar trebui o zare de care să-mi reazem aripa
sunt, mamă, ca jderii, ca mieii, ca orbii
sunt ca un licăr, mamă
sunt ca o şoaptă
la tine-n colt de naframa
plâns de gutuie coaptă
sunt de ţărână, mamă
sunt de ţărână
toate zilele de luni
în inima mea se adună
Constantin Preda
