Europa trebuie să rămână prudentă cu privire la ceea ce pare a fi mai curând un compromis tactic din partea dlui Trump decât o schimbare radicală a strategiei, scrie Le Monde.
Europa a fost de acord să deschidă discuții pentru a elimina barierele comerciale transatlantice. A promis să cumpere mai multă soia din SUA și mai multe gaze naturale, și în schimb, a primit asigurări că Washingtonul își va revizui poziția privind taxele pe oțel și aluminiu și va putea renunța la cele privind automobilele.
Dar îndoielile sunt numeroase. În primul rând, spre deosebire de linia adoptată până în prezent, UE pare să fi fost de acord să discute „cu pistolul la tâmplă”.
Prin aducerea europenilor la negocieri, fără să fi eliminat taxele ilegale pe oțel și aluminiu, impuse la sfârșitul lunii iunie, dl Trump a marcat un punct. Franța s-a distanțat de această abordare, care ar putea să nu aducă nimic concret Uniunii Europene.
În plus, termenii acestei negocieri se opun regulilor Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) privind acordurile preferențiale. Ar fi o lovitură în moalele capului pentru multilateralismul care-l deranjează atât de mult pe Dl Trump.
În cele din urmă, anunțarea negocierilor cu singura țară care a părăsit acordul privind clima de la Paris slăbește puțin și acest acord.
Apoi, promisiunile UE par dificil de menținut. Gazul american costă de două ori mai mult decât gazul rusesc, iar europenii au nevoie de infrastructuri costisitoare pentru a-și schimba sursele de aprovizionare. În ceea ce privește soia, acesta este un subiect care depinde de piețele agricole globale, nu de un acord politic. Europenii vor cumpăra de la americani în funcție de nevoile lor, și nu ca să-i mulțumească pe fermierii din Vestul Mijlociu.
Declarația de intenție pare să răspundă calculelor pe termen scurt. Dl. Juncker obține amânarea taxelor în sectorul auto, spre marea satisfacție a Germaniei. Și este un al doilea punct marcat de dl Trump, care reușește să mențină diviziunile în cadrul UE.
