Pe 7 noiembrie 1867 se nastea Marie Curie, un personaj fascinant care revolutionat fizica moderna si chimia. A fost prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru fizica, dar si prima si, pana astazi, singura persoana cu premii Nobel in doua stiinte diferite: fizica si chimie.
Intermezzo
Nascuta in Varsovia, Maria a calatorit din orasul natal la Paris in anul 1891 pentru a-si completa studiile universitare. Avea bani pentru plata cursurilor, a unei camere micute unde statea in chirie si ca sa-si cumpere cea mai ieftina mancare. S-a inscris la Sorbonne cu numele Marie.
Pierre Curie era atunci seful unui laborator si a adus-o pe Marie acolo ca studenta a sa. El a convins-o sa ramana in Franta pentru a-si continua cercetarile stiintifice. La un an de la prima lor intalnire, in 26 iulie 1895, s-au casatorit, dupa ce ea a refuzat prima lui cerere in casatorie.
Dupa atribuirea Premiului Nobel pentru fizica din 1903, sotii Curie doreau sa se dedice si mai mult cercetarii materiei. Incepusera sa adune echipamente pentru a-si dota un nou laborator. Planurile le sunt date complet peste cap. Pe 19 aprilie 1906, Pierre Curie se afla la intersectia strazilor Dauphine si Quais din Paris. Ploua si, neatent, Pierre aluneca si cade sub o trasura. Moare aproape instantaneu, cu o luna inainte de implini 47 de ani. Tatal sau a spus ulterior ca mintea lui mereu absenta, absorbita de ganduri, il facea sa fie tot timpul neatent la ceea ce era in jurul lui si acest lucru a contribuit considerabil la accidentul ce i-a provocat moartea.
La putin timp dupa moartea lui Pierre, Marie a fost numita la conducerea sectiei de cercetare de la Facultatea de Stiinte din Sorbona, devenind astfel si prima profesoara a universitatii. Marie a fost numita la catedra unde ar fi trebuit sa predea Pierre. Primul curs a fost tinut pe 5 noiembrie, intr-un mic amfiteatru supraaglomerat.
Dupa moartea lui Pierre, multa vreme s-a lasat cuprinsa de o depresie profunda. Prietena ei, Marguerite Borel, avea sa o descrie ca pe ”o savanta impietrita de durere”.
Marie si Pierre Curie au avut doua fiice. Irène si-a dedicat si ea viata stiintei si a murit, la fel ca mama ei, din cauza expunerii prelungite la radiatii. Avea 58 de ani. Eve a fost singura din familie care nu a urmat o cariera in domeniul stiintei, fiind jurnalist. A murit in 2007, la 102 ani.
In primavara anului 1910 se produce marea schimbare. Invitata la cina de familia cunoscutului fizician Jean Baptiste Perrin (a studiat, printre altele, miscarea browniana, care, mai tarziu, avea sa-l duca pe Einsten la demonstrarea structurii atomice a materiei), Marie apare imbracata in rochie alba, radiind de fericire. Era pentru prima data cand abandona posomorata tinuta de doliu. Prietena sa, Marguerite Borel, avea sa consemneze aceasta intamplare. ”S-a asezat, tacuta ca de obicei, dar ceva se intamplase cu ea. Era ca si cum primavara ar fi infrant o iarna rece”.
Catre sfarsitul anului 1910, Marie si-a depus candidatura pentru un loc ramas vacant la sectia de fizica a Academiei Franceze. Existau toate motivele pentru acceptarea canditaturii ei. Printre altele, deja primise un Premiu Nobel. O parte a presei din Franta, care pana atunci ii fusese favorabila, s-a intors cu violenta impotriva ei. Pentru acest loc vacant isi depusese candidatura si fizicianul francez Edouard Branly, unul dintre cei care au avut contributii fundamentale la dezvoltarea telegrafiei fara fir. Patriotii francezi au vazut in asta o mare nedreptate si s-au simtit obligati sa ii sustina candidatura prin orice mijloace. Impotriva lui Marie Curie s-a declansat o acerba campanie de presa, dupa tiparul celor de azi.
In presa au aparut articole prin care Marie Curie era acuzata ca ar fi o straina si, foarte grav, ar fi de origine evreiasca. Ce sa caute o femeie (si cu origini evreiesti) in Academie? In cele din urma, in ianuarie 1911, la o diferenta de numai doua voturi, Edouard Branly este ales ca membru al Academiei Franceze. In ziarul L’Intransigeant aparea urmatorul comentariu: ”Publicul larg i-a devenit ostil. Aceasta femeie, atat de populara candva, a impins prea departe dorinta de recompense si onoruri. Astazi, acelasi public, aplauda lectia de modestie si rabdare pe care Academia Franceza tocmai i-a aplicat-o”.
In 1911 a mai castigat un premiu Nobel, de data aceasta in chimie, pentru descoperirea anterioara a radiului si a poloniului si a extragerii si analizei radiului pur si a compusilor sai. Marie Curie este prima si, pana astazi, singura persoana cu premii Nobel in doua stiinte diferite. Se intampla mai inainte ca ecourile scandalului sa ajunga in Suedia, comitetul Nobel decida sa ii acorde Premiul Nobel pentru chimie ”ca o recunoastere a contributiei la dezvoltarea chimiei prin descoperirea radiului si poloniului”.
Svante Arhenius, unul dintre membri marcanti ai Academiei suedeze, ii recomanda, printr-o scrisoare expediata pe 1 decembrie 1911, sa nu participe la festivitatea de decernare a Premiilor Nobel.
Marie raspunde: ”Nu pot accepta din principiu ca valoarea muncii stiintifice sa fie influentata de calomnii si defaimari legate de viata mea privata.” Pe 10 decembrie Marie Curie primeste Premiul Nobel din mainile regelui suedez Gustav a V-lea.
Marie Curie a murit de anemie aplastica, un fel de leucemie, la 4 iulie 1934, ca urmare expunerii prelungite la elementele radioactive. Chiar si astazi, caietul ei de laborator, pe care il folosea la notite in perioada 1899-1902, este radioactiv si va fi ramane asa timp de 1.500 de ani.
De-a lungul vietii, prof. Marie Curie a pus in practica descoperirile sale, schimband aspectul cercetarilor si tratamentelor medicale. A infiintat unitati radiologice mobile in timpul Primului Razboi Mondial si a investigat efectele radiatiilor asupra tumorilor.
E posibil ca beneficiile aduse umanitatii sa fi venit cu un cost personal mare. Curie a murit in 1934 de o boala a maduvei osoase, azi considerata de multi a fi cauzata de expunerea la radiatii.
