Marturie socanta a unui medic: Primul lucru pe care il inveti in spitalele din Romania este sa iei spaga!

Cristiana Petrariu Bota
By Cristiana Petrariu Bota aprilie 22, 2016 12:43

Marturie socanta a unui medic: Primul lucru pe care il inveti in spitalele din Romania este sa iei spaga!

“Primul lucru pe care a încercat sistemul sanitar românesc să mă înveţe a fost să iau şpagă”. Este afirmaţia amară a unui medic român ce a ales să profeseze peste hotare. Şocant? Nu. Nu pentru cei care au trecut pragul unui spital de stat din ţara noastră. Este afirmaţia unei tinere doctoriţe care, asemenea multora dintre colegii ei, a învăţat medicina cu entuziasm şi cu binele semenilor în minte şi în suflet. Însă, odată ajunsă în sistemul sanitar de stat, ca rezident, a realizat că nu dorea să-şi practice meseria cu şpagă, mizerie şi „lasă că merge şi aşa!”.

Medicul nu a dorit sa-si dezvaluie identitatea, astfel ca jurnalistii de la cugetliber.ro (cei care au realizat interviul) au numit-o Catalina. În vârstă de 35 de ani, Cătălina este absolventă a Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii Ovidius Constanţa. Iniţial, a ales calea pediatriei şi s-a îndreptat, ca medic rezident, către unul dintre cele mai mari spitale din ţara noastră, Spitalul Clinic pentru Copii „Grigore Alexandrescu” din Bucureşti.

„De ce ai venit la Bucureşti, la Constanţa nu sunt spitale?”

„Iniţial, am dat rezidenţiatul cu gândul de a rămâne în ţară. M-am gândit că o pregătire în Capitală, la unul dintre marile noastre spitale de copii, îmi va oferi un drum frumos. Însă sistemul în care am intrat, mediul în care profesam, încrengătura familială, nepotismul, stilul despotic, pe de o parte, iar pe de altă parte şpaga cu care trebuia să înveţi să co-exişti, m-au făcut să îmi dau seama că nu asta îmi doream şi nu aşa îmi imaginam viaţa de medic. Totul era parcă bolnav şi, culmea, mulţi erau perfect adaptaţi sau gata să se adapteze.

Eu nu aveam o situaţie financiară proastă. Dimpotrivă. Însă nu aşa înţelegeam cariera de medic. Voiam să am şansa să învăţ pe bune. Să câştig bani cinstiţi. Să am o viaţă corectă. În verde şi sănătate. Aşa că am decis să plec, luând totul ca pe o provocare. Aveam deja colegi care plecaseră în Germania, Norvegia, Anglia”, ne-a mărturisit medicul constănţean.

Iti recomandam si: Viviana Gradinaru, o romanca din Vaslui, va fi premiata de Barack Obama pentru o descoperire revolutionara in biomedicina

UMF Iasi se pregateste de alegerea noilor decani. Institutia, vizata de numeroase scandaluri din 2011 pana azi

„La Spitalul «Grigore Alexandrescu» nu m-am simţit o.k. nicio zi! Pur şi simplu nu m-am regăsit în nimic. Nepotism. Şpagă. Mâncătorie. Sistem românesc pe care am ajuns să-l urăsc! Primul lucru pe care a încercat sistemul sanitar românesc să mă înveţe a fost să iau şpagă. Şi nu aşa doream să-mi fac meseria!”, a continuat, cu revoltă, cadrul medical.

„Îmi amintesc că m-au întrebat, când am început rezidenţiatul: dar tu de ce ai venit în Bucureşti? În Constanţa nu sunt spitale? Voiam doar să învăţ pediatrie, în Capitală, la unul dintre cele mai bune spitale din ţară!”, îşi aminteşte, zâmbind ironic, medicul.

Primită cu braţele deschise de germani

La spitalul bucureştean a lucrat un an, timp în care a început un curs de limbă germană; ulterior a intrat în concediu de creşterea copilului şi a aprofundat studierea limbii străine, iar când fiica sa a împlinit un an, a luat drumul Germaniei. Nu printr-o agenţie de recrutare a forţei de muncă, asemenea colegilor, ci pe cont propriu.

„Aproape toţi colegii mei care au plecat au apelat la firme de recrutare. Au fost distribuiţi în oraşe mici, în spitale uitate de lume, în locuri nedorite de specialiştii germani, de nimeni. Unii au reuşit să plece ulterior la spitale bune, în oraşe mari, alţii nu. Mulţi dintre ei au avut experienţe neplăcute.

Eu am plecat pe cont propriu. Am învăţat singură limba germană, timp de un an, cât am alăptat copilul. Apoi, când fetiţa a împlinit un an şi trei luni, am venit la Goethe Institut din Bremen, unde am urmat un curs de trei luni, pentru a obţine certificatul prin care se atesta cunoaşterea limbii la nivelul cerut. După ce am obţinut certificatul B2, am aplicat C.V.-uri la diverse spitale, alese de mine, inclusiv la cea mai mare unitate spitalicească din Bremen. Am fost acceptată peste tot. Am ales însă să rămân în Bremen, pentru că îmi place oraşul, ne făcusem prieteni aici, copilul se integrase în colectivitate”, a continuat medicul constănţean.

Experienţa germană

În Germania, s-a reorientat către neurologie şi mărturiseşte că a avut tot sprijinul colegilor germani. „Aici se merge pe principiul că totul se învaţă efectiv în spital. De la bun început, un medic are responsabilitatea pacienţilor proprii. Toţi colegii îţi arată, te ajută şi capeţi tot mai multe responsabilităţi, pe zi ce trece. Te roteşti pe diferite secţii, faci intervenţii. Nu este nimic asemănător cu rezidenţiatul ce se face în ţară! În România, după rezidenţiat, plăteşti bani din buzunarul propriu pentru tot felul de competenţe, pentru că în spital nu prea te lasă să faci nimic”, a comparat specialistul sistemul de instruire a medicilor din ţara natală şi din cea unde munceşte acum.

Iti recomandam si: 40 de profesori predau la Facultatea romana de medicina din Sicilia

O noua metoda de tratare a cancerului a dat rezultate fara precedent. VIDEO

În prezent, după aproape patru ani, medicul constănţean îngrijeşte pacienţii acuţi, în cadrul Stroke Unit. „Lucrez într-unul dintre cele mai mari spitale din Germania, unde totul se face după cele mai înalte standarde. Am învăţat deja Doppler şi Duplex de carotide de artere intracraiene. Facem lise şi trombectomii la vârf. Am pacienţii mei, de care sunt 100% răspunzătoare. Am învăţat medicina cu un entuziasm deosebit şi încă mai sunt în extaz. Aici, medicii sunt foarte dedicaţi”, a adăugat specialistul neurolog. Este stres, este muncă multă, dar se merită pe deplin, consideră medicul.

„De ce m-aş întoarce în România?!”

Întrebată dacă s-ar mai întoarce să profeseze în România, medicul a răspuns vehement: nu! „De la bun început, m-am integrat foarte bine. Aici lumea este mult mai deschisă, sunt toate naţiile şi coexistăm civilizat. Poate am avut şi eu noroc…Apoi, Germania e verde. Sportul este cheia existenţei. Şefii de secţii vin la muncă pe bicicletă sau alergând în costume sport, kilometrii întregi, fără să se simtă ridicoli. Ca să nu mai spun că şefii de secţii stau cu noi în spital până seara, nu jumătate de zi, precum în România. La noi în ţară snobismul şi nesimţirea sunt la ele acasă. Nu există termen de comparaţie. Bineînţeles că nu m-aş mai întoarce! Nu am de ce şi pentru ce!”, a concluzionat cadrul medical.

Din păcate, asemenea specialistului neurolog care a ales Germania pentru a putea profesa şi a-şi creşte copilul într-un mediu curat şi sănătos moralmente, mii de medici părăsesc anual România. Potrivit datelor Colegiului Medicilor din România, an de an, aproximativ 2.500 de doctori pleacă în străinătate.

Sursa articol: CugetLiber.ro

loading...
loading...

Comentarii

Nu sunt comentarii!

Fii primul care adauga unul.