Mirela Boureanu Vaida, fosta prezentatoare a emisiunii Mireasa pentru Fiul Meu, a facut o serie de dezvaluiri emotionante din viata ei. Mirela a vorbit despre copilarie, despre iernile de la Piatra Neamt si Iasi, care incepeau in octombrie si tineau pana in martie si despre cat de fericiti erau copiii pe vremea ei, bulgarindu-se si mozolindu-se cu zapada pana seara. Mirela Vaida regreta ca micutii de acum nu mai pot fi crescuti ca atunci, fara frici si fragilitati exagerate.
„Imi aminteam, zilele trecute, de copilaria mea, petrecuta in anii ’80! Cele mai multe vacante, la tara. Pe ulita. Ma uita Dumnezeu pe drumuri, la joaca. Doar foamea ma mai aducea pe acasa. Nu aveam echipament de iarna, ci doar pantaloni si sosete din lana de oaie, impletite de mamaia!
Cand ingheta lana aia pe noi, veneam tremurand, cu turturi la maneci si la marginea pantalonilor, uzi la picioare, cu mainile inghetate, tragand de vreo sanie stramba si carpita, facuta acasa, in gospodarie. Eu nu-mi aduc aminte sa fi fost vreodata raciti sau bolnavi. Toata lumea era ca noi! Am prins niste ierni la Piatra, mai ceva ca in povesti! Ma imbraca mama intr-un „urson” alb si ma scotea la plimbare, oricat de frig era afara! Si era frig!! Iar zapada era mai inalta ca mine!”, scrie Mirela Vaida pe blogul ei.
Mirela a scos-o zilele trecute pe Carla in parc, sa se joace cu zapada, numai ca reactia micutei nu a fost de placere, ci mai degraba de respingere.
„Stiu! Pentru tinerii de azi pare desuet tot ce scriu eu aici! Ce echipament de protectie pentru biciclete, ce casti, ce genunchere?? Noi mergeam asa, pur si simplu, cu bicicleta pe oriunde. Si, culmea, n-am patit nimic! Cum am reusit noi, atatea generatii, toatea astea? Cum de n-am patit vreo nenorocire? :))
Uite, zilele trecute am scos-o pe Carla afara, la zapada! Cand a dat cu mana de omat si a vazut ca e rece, a inceput sa planga! S-a speriat, a vrut doar in brate! Apoi am pus-o sa paseasca prin zapada care-i venea pana la genunchi. A vazut ca e greu si a vrut in brate!
Mi-a luat o zi intreaga s-o invat ca zapada e o bucurie pentru copii si ca nu trebuie sa planga daca o trantesc in zapada, pentru ca nu o doare! Apoi am facut bulgari si un om de zapada dragut, apoi ne-am bulgarit. Dar asa, didactic!!
Pe noi cine ne-o fi invatat toate astea?? Nimeni! Noi am crescut la curte sau in fata blocului. In afara de noptile pe care le petreceam in casa, ziua toata eram pe afara. Nu concepeam altfel!”, mai scrie Mirela pe blog.
Trista si cuprinsa de nostalgia copilariei sale, Mirela Boureanu Vaida continua: „Am fost alaltaieri in parc si nu era niciun copil!! Niciunul! In fata blocului, nici atata! Tare-as vrea sa-mi pot creste copiii cum am crescut noi! Cred ca e aproape imposibil azi! Avem frici, fragilitati nejustificate! Ne cream tot felul de probleme care nu exista! Si asta ne face slabi si extrem de vulnerabili!”.
Iata si cateva comentarii postate de fanii sai:
– Mergeai de mica la teatru…in poza stateai asezata pe scarile de la TT Patra Neamt si cred ca erai de virsta lui Carla. Va pup!
– Buna dimi! Alte vremuri si amintiri frumoase, o zi buna!
– Buna dimineata femeie minunata! :* Exact asta am gandit si eu cu degetelele pe tastatura acum cateva zile,cand, „urgia alba”trebuia sa apara! Generatia mea, asta astepta de la acest frumos anotip,Iarna…zapada si ger,bulgareala,oameni de zapada si cazemate! Dar acum, NU! Toata lumea e panicata de Iarna…dc? Pupici si bafta in tot ceea ce faci!