Mitzura Arghezi, fiica lui Tudor Arghezi, a murit la varsta de 90 de ani, ea fiind bolnava de mai mult timp. Dupa ce a iesit in septembrie din spital, Mitzura Arghezi a fost dusa intr-un camin de batrani, pentru ca avea mai multe nevoi speciale.
„Mitzura Arghezi a făcut un testament în care îi lasă domnului Traian Radu, un vechi şi stimat redctor de la Editura Minerva şi care ne-a pregătit nouă 11 volume cu opera lui Arghezi”, spunea Eugen Simion in septembrie.
„Traian Radu a internat-o pe Mitzura Arghezi la Căminul Comunităţii Evreieşti, nu a răpit-o nimeni şi miercuri, împreună cu conducerea Academiei Române, îi vom face o vizită, pentru că ne interesează foarte mult ce se întâmplă cu fiica lui Arghezi şi cu manuscrisele. Acolo sunt „izvoarele” noastre.
Vreau să vă mai spun ceva, o veste bună: Domeniul Mărţişor este intabulat, este proprietatea statului românesc, este la adăpost”, mai afirma atunci Eugen Simion.
Cine este Mitzura Arghezi
Mitzura Domnica Arghezi s-a nascut la 10 decembrie 1924 in București si este fiica poetului Tudor Arghezi. A fost aleasă de două ori în funcția de deputat român, în legislaturile 1996-2000 și 2000-2004, pe listele partidului PRM. Între anii 2005-2010 a fost membru în Consiliul de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune din partea PRM. De asemenea, Mitzura Arghezi a fost cunoscută și ca actriță. A jucat în peste 100 de piese de teatru și 18 filme.
Ce spunea Mitzura Arghezi
„Mi-a plăcut enorm actoria, dar nu am ştiut de la început câte necazuri îţi poate aduce. Dacă ai publicul de partea ta simţi o mare satisfacţie”, declara Mitzura Arghezi, citata de Jurnalul National.
“Tata, din primele clase primare, ne-a luat mie şi fratelui meu reviste franţuzeşti. Ne vorbea în franceză, iar când am fost în prima clasă de liceu, m-am lansat cu franceza învăţată de la tata. Atunci când a fost pus la zid de un grup de nenorociţi şi scos din rândul scriitorilor, nu s-a lăsat, nu i-am văzut niciodată tristeţea-n ochi. Toată viaţa, când se trezea, surâdea, nu era morocănos, deşi a suferit foarte mult în sinea lui.
Când a trebuit să intru în arena vieţii, în anii aceia grei, când tata era scos din literatură, în ’48, m-au dat afară din Facultatea de Litere şi a trebuit să-mi caut altceva. Aşa am intrat la Teatru. Am fost actriţă şi mi-a plăcut enorm această meserie, dar nu am ştiut de la început câte necazuri îţi poate aduce.
Eram timidă, dar am învăţat să mă descurc. Nu am lăsat invidia să mă cuprindă pentru că strică sufletul. Am jucat alături de multe actriţe, dar e foarte greu să te împrieteneşti cu o actriţă. Poate fi vorba ori de invidie, poate de gelozie! Cine ştie!? Am fost colegă foarte bună cu Gheorghe Cozorici, care avea o voce frumoasă şi o memorie nemaipomenită. Citea un text o dată şi îl reproducea perfect. Generaţia noastră a dat actori nemaipomeniţi.
Primul meu rol mai important a fost în «Titanic vals». Ce om dulce şi drăguţ era Paul Călinescu! Mai întâi am jucat piesa în teatru pusă în scenă de Sică Alexandrescu. Coca Andronescu era Miza, iar eu eram Gena, fata tristă care şchiopăta. După premieră am fost invitată în câteva locuri, iar o doamnă a venit la mine şi mi-a spus: «Vai, doamna Mitzura, nu am ştiut că s-au scris piese şi pentru persoane care au avut o defecţiune la picior». Aproape nu se observă că şchiopătez, pentru că eu am vrut să o fac simpatică pe Gena. Piesa s-a jucat cu mare succes, ţin minte cu satisfacţie că lumea plângea în sală la momentele mai dramatice. Când ai publicul de partea ta simţi o mare satisfacţie. Lui Tudor Muşatescu i-a plăcut cum am interpretat rolul.
Tot ce a scris el a fost plin de haz. Mi s-a adus la cunoştinţă că s-a făcut un scenariu de film. Îl cunoştea pe tata şi i-a spus: «Domnule Arghezi, aş vrea ca tot Mitzura să joace în film!» Paul Călinescu era un om deosebit şi auzisem că a lucrat mult în străinătate. M-a văzut, dar ar fi vrut să fie în rol Dana Comnea, care a plecat şi ea dincolo de curând, o mare pierdere pentru noi. Până la urmă m-a văzut şi la final, după ce a montat chiar el filmul, mi-a spus că dintre toţi i-a plăcut cel mai mult de Birlic şi de mine. I s-a părut lui că am fost cei care au lucrat în limbaj cinematografic. Este o meserie frumoasă să faci teatru, la fel şi film, dar foarte grea. Nu am jucat mult, dar sunt bucuroasă pentru fiecare dintre rolurile mele. Premiera cu «Titanic Vals» a avut loc la Scala, mi-aduc aminte că a fost şi tata atunci. A vorbit cineva despre film, mi se pare chiar regizorul Călinescu, dar nu se făcea cum se face acum, după moda din străinătate. A avut succes mare filmul. Am debutat cu rolul din «Doi vecini» al lui Saizescu.
Noi, românii, avem o dramaturgie puţin jucată, din păcate. Avem comedie şi dramă bune. Eu n-am făcut mofturi în privinţa rolurilor. De exemplu am avut unul de mică întindere în «Dulcea pasăre a tinereţii», a lui Tennessee Williams, iar regizorul Mihai Berechet mi-a dat mână liberă. Mi-am compus rolul aşa cum am simţit, mi-am făcut o perucă nemaipomenită şi m-am vopsit peste tot, că era un rol de negresă. Astfel, am facut un rol cu trei cuvinte şi atitudine, de care s-a vorbit şi s-a scris frumos”.
HotWeek.ro este un site exclusivist, care militeaza pentru promovarea valorilor. Daca te-ai saturat de titluri senzationale, te asteptam sa revii pe hotweek.ro! Ne poti urmari si pe Facebook, Twitter sau Google Plus.
