Nicolas Sarkozy publică un neaşteptat volum de amintiri politice. Fostul preşedinte al Frantei,Nicolas Sarkozy publică un neaşteptat volum de amintiri politice – „Passions” în vârstă de 64 de ani, publică un volum de amintiri. De-a lungul celor 360 de pagini, Sarkozy îşi schiţează cariera politică, de la primul miting electoral la alegerea sa în funcţia de şef al statului în 2007.
„Passions” – „Pasiuni” – este titlul acestui volum de amintiri publicat de Nicolas Sarkozy. O carte imprimată déjà în 200.000 de exemplare – semn că editorul „Editions de l’Observatoire” se aşteaptă să fie un best-seller cu toate că volumul este o adevărată surpriză editorială, nefiind aşteptat de nimeni.
Timp de aproape un an, zi de zi, fostul preşedinte conservator, retras de pe scena politică, şi-a aşternut în secret amintirile pe hârtie. Doar un cerc restrâns de oameni din anturajul lui Sarkozy era la curent cu aceste scrieri, puse cu pixul pe hârtie şi nu scrise pe calculator cum ne-o puteam imagina. Odată terminată cartea – a 8-a semnată de ex-preşedintele francez şi a 3-a în trei ani – a fost contactată editura, la mijlocul lunii mai. Tinând cont de importanţa personajului, evident că publicarea şi distribuirea cărţii, într-un răstimp record, nu a pus mari probleme. Pentru a păstra confidenţialitatea, volumul nu a fost anunţat în programul editorului iar librarilor cartea le-a fost prezentată şi vândută anonim, doar cu promisiunea că e vorba de o carte-eveniment.
„Passions” nu prezintă nici proiect, nici program politic. E mai degrabă o compilaţie de momente importante ale vieţii fostului preşedinte, „o autobiografie care nu vrea să-şi spună numele” cum notează ziarul Le Monde. Intre primul episod relatat în carte – primul discurs ţinut de Sarkozy în 1975 în faţa unor militanţi conservatori – şi ultimul – alegerea sa ca preşedinte al statului în 2007, au trecut mai bine de trei decenii.
„Cartea mea nu este una politică, nu anunţă în niciun fel revenirea mea pe scena politică” spune Nicolas Sarkozy într-un lung interviu acordat revistei Le Point. Asta ca să-şi liniştească adversarii conservatori sau să-i neliniştească pe cei care mizau pe el ca să dea un nou imbold unui partid muribund.
Sarkozy spune că nu mai poate şi nu mai vrea să se înscrie într-o dezbatere partizană. „Nu mai am repere în actuala viaţă politică, dominată de efectul reţelelor sociale şi de o orizontalitatea a raporturilor între oameni. Nu mai sunt adaptat acestei lumi”, rezumă Sarkozy. Si totuşi, cel care a condus Franţa timp de 5 ani, între 2007 şi 2012, şi care reuşise să federeze dreapta franceză în jurul numelui său, se declară gata să aducă ceva ţării, de exemplu ca reprezentant al Franţei în străinătate. O decizie care-i aparţine însă exclusiv lui Emmanuel Macron, un preşedinte căruia fostul şef de stat îi salută „spriritul deschis”.
Personajul politic care plăteşte cel mai greu tribut este François Fillon. Cel care i-a fost lui Sarkozy prim-ministru timp de 5 ani înainte de a se transforma, în 2014, într-un concurent serios, este aspru descris de Sarkozy. „Mi se părea un tip serios, competent, solid şi capabil să fie fidel. Istoria mi-a arătat că am greşit. Rareori m-a înşelat atât de tare asupra unei personalităţi” scrie Sarkozy care-l acuză în plus pe Fillon că ar fi cerut puterii socialiste să accelereze procedurile judiciare împotriva sa.
Lui François Hollande, succesorul său socialist, Sarkozy nu-i iartă ”brutalitatea” cu care s-a comportat în momentul pasării puterii în mai 2012.
Dominique de Villepin, fost premier şi ministru de externe, nu scapă nici el de criticile lui Nicolas Sarkozy. „Un tip cocoţat într-o lume în care lumea este virtuală”.
In fine, ex-preşedintele, primul care avea să divorţeze odată ajuns la Palatul Elysée, schiţează şi scurte portrete ale femeilor care i-au marcat viaţa, personală sau profesională. Despre Carla Bruni-Sarkozy, actuala şi cea de-a treia sa soţie, Sarkozy are numai cuvinte de laudă. „Am învăţat alături de ea că o zi fără a citi, fără a privi un film sau a vedea o expoziţie, este o zi pierdută”. Despre Brigitte Macron, soţia actualului preşedinte Emmanuel Macron, Sarkozy spune că „e o femeie de calitate. Am fost sensibil faţă de sinceritatea şi simplitatea ei. Apreciez angajamentul ei alături de şeful statului” mai spune predecesorul lui Macron. Cine iese însă „mototolită” de Sarkozy este Ségolène Royal. Fosta candidată socialistă la preşedinţia ţării în acelaşi timp cu Sarkozy, este considerată de acesta din urmă la limita „incompetenţei” politice. Royal, azi implicată într-o misiune de prezervare a polilor tereştri, a replicat pe reţeaua Twitter, considerând că Sarkozy „este imposibil de scos din atitudinea sa sexistă. Dă lovituri sub centura tuturor femeilor” a scris Ségolène Royal pe Twitter citând şi mişcarea #MeToo în concluzie.
Nici o vorbă în acest volum despre seria de afaceri politico-judiciare în care este citat Sarkozy…
„Passions” trece sub tăcere multitudinea de afaceri tot mai ameninţătoare în care este citat Nicolas Sarkozy. Recent, fostul preşedinte a aflat că va fi judecat – la o dată ce nu a fost încă fixată – într-un dosar în care este acuzat de corupţie şi trafic de influenţă. Alte scandaluri, precum o finanţare ilegală cu bani libieni a campaniei sale din 2007, riscă să-i pună, foarte curând, noi probleme judiciarea lui Nicolas Sarkozy. „Passions” apare aşadar la momentul potrivit, cel în care ex-preşedintele îşi mai poate controla singur, fără bruiaj judiciar, comunicarea şi imaginea.
