Breaking News

Parintele Crin Triandafil Theodorescu: Draga Romanie, n-o sa te lingusesc. Ti-o spun p-a-dreapta, ziua ta nu e pe 1 Decembrie

Părintele Crin-Triandafil Theodorescu este parohul Bisericii Lușca, în Bistrița-Năsăud. Născut in 1967, Crin-Triandafil Theodorescu surprinde prin tot ce face, inclusiv prin mesajul pe care l-a transmis, astăzi, de Ziua Națională a României, noteaza revista „Ambasador pentru Romania” pe pagina roambasador.ro.

A copi­lărit pe malul mării, la Mangalia, dar s-a strămutat în coasta munților, în Bistrița-Năsăud. Smerit, indrăzneț si genial in ale scrierilor, părintele Crin este tare bogat acolo, pentru că are grijă de cateva sute de suflete ale enoriașilor săi și de una dintre cele mai frumoase și sălbatice peșteri din țară.

A absolvit Teologia la Bucu­rești și Geografia la Cluj-Napoca, a urmat şcolile Federaţiei Române de Speo­lo­gie şi din anul 2004 este cus­todele peşterii Izvorul Tău­şoarelor, o rezer­vație națio­nală de cerce­tare a Acade­miei Româ­ne, închisă tu­riștilor.

Iata mesajul transmis de Părintele Crin-Triandafil Theodorescu de Ziua Națională a României:

Părintele Crin-Triandafil Theodorescu
Părintele Crin-Triandafil Theodorescu

Dragă Românie,

Mă grăbesc să-ți scriu de azi; știu că mâine vei fi ocupată să-ți citești emailurile, declarațiile, să-ți mângâi cârlionții de la frunte, să sufli în lumânările de pe tort, oftând emoționată de atâta patriotism de sezon.

Mă cunoști: n-o să te lingușesc. Și ți-o spun p-a-dreaptă, ziua ta nu e mâine. S-a trezit un domn, în 1990, să-ți șoptească în ureche că ziua ta ar fi în 1 Decembrie, că atunci te-ar fi creat Dumnezeu, la Alba Iulia. Te-a mințit fără să clipească brigantul, te-a mințit. Stai jos, ia o cană cu apă și ascultă-mă. În 1918 te-au plămădit de trei ori; în martie, când s-a născut Basarabia în tine, în noiembrie, când au alergat la tine fiii tăi din Bucovina, și abia în 1 Decembrie, când veniră și transilvănenii să-ți sărute mâna. Vezi tu, țară dragă, domnului de la 1990 nu i-a plăcut să-și amintească de Basarabia și Bucovina, crescuse la Moscova, așa că a exhibat grotesc că te-ai născut în 1 Decembrie. Ne-a dus de nas histrionul, nu-i așa?

Dragă Românie, tu știi că te iubesc și că mă dori atroce. Că te iubesc ca un nebun exultat atunci când biserică de lemn, ori când geamie gotică și când peșteră plină de râsete de heruvimi. Că te iubesc când stai așa, contemplativă, ghemuită în ochii tătăroaicei din Mangalia, aia care ieșea ziua să se așeze în drum, pe-un bolovan, și să privească în gol focuri pe care doar ea le vedea; în Transilvania, o țărancă n-ar face sta ”dejeaba” în ruptul capului. Tu însă aduni ce vede tătăroaica și ce trudește ardeleanca și împreună tu ești întreagă, misterioasă și seducătoare (un val de mare care miroase dintr-odată a mugure de brad și te lasă prosternat).

Și te desfid sastisit, frumoasa și blazata mea țară, când răuri pline de gunoaie, când BMW cu manele-n maxim, când salivă pe jos și când dumnezei și sfinți pe buze vinete de furii. Când îți pierzi cochetăria și îți freci obrajii cu ceapă, deși în munți și brazi, pe câmpii flori, și-n uliță gândurit de copii.

Și știi că te pot uita, nu? Că dacă am în ochi omul pe care-l iubesc, și-n urechi clinchetul vocii lui, o colibă-n Bavaria umedă sau o peșteră fierbinte pe o insulă din Arhipelagos mi-s și patrie, și prescură, și cruce. Că nu e nevoie să te gândești apăsat la ceea ce iubești; ceea ce iubești se face parte din tine și devine ce râzi, ce plângi și ce mănânci.

Așa e cu iubirea, țara mea. Cine nu te duce atârnată pe dinăuntru, degeaba se agață cu palma de pectoral la imnul național. Degeaba.

Și te iubesc cu poftă de mâncare. Îți amintești, nu? Când ți-am trecut fruntea de la frontieră cu ghetele rupte de străinătăți, și pungile alea agățate de tufișurile de la vamă îmi gâdilau inima, țara mea desculță și murdară, și-am năvălit acvatic în primul restaurant, ”doamnă, vă conjur, aruncați cu furca în cel mai mare lighean ceafă de porc la grătar, și mici, mulți mici, și gogonele și muștar și să nu uitați de cartofi prăjiți că pică cerul, doamnă, pică zău!”, îți amintești, nu? Să nu râzi de mine, țărișoara mea cu monoclu tras peste Basarabia, dar te iubesc cu mămăligă, cu plăcinte și cu caș de oaie-n roșie crăpată, așa te iubesc de mult.

Hai, du-te la culcare, mâine ai o zi grea. Să fii frumoasă, să zâmbești ca o regină și să-i îngădui pe toți, și buni și răi, și calzi-august și reci-minciună, să-i îngădui și să-i ierți, regino-țară.

Noi doi ne vedem pe 10 Mai să bem o bragă la șosea cu Regele, țărișoara mea în teniși chinezești.

Stiri pe aceeasi tema

Timmermans in PE: Ultimele evolutii din Romania sunt ingrijoratoare. Lucrurile merg inapoi si poate fi daunator pentru locul Romaniei in UE

Ioana Badulescu

Darius Valcov a fost arestat. Fostul ministru a fost scos de la DNA in catuse si dus in arestul Politiei Capitalei

Cristiana Petrariu Bota

Raed Arafat: Daca de Pasti oamenii nu respecta regulile de distantare sociala si merg in vizita, riscam ca la Pastele viitor sa facem pomeni

Cristiana Petrariu Bota

Lasa un comentariu

Prin continuarea navigării pe hotweek.ro, confirmaţi că acceptaţi utliizarea fişierelor tip cookies sau tehnologii asemănătoare pentru a analiza traficul şi a vă propune funcţionalităţi sociale, conţinut şi eventuale publicităţi personalizate. Accept Mai mult