Politistul Marian Godina a ajutat o familie sarmana sa aiba casa de Craciun, insa povestea a luat o intorsatura neasteptata

Cristiana Petrariu Bota
By Cristiana Petrariu Bota ianuarie 4, 2020 13:09

Politistul Marian Godina a ajutat o familie sarmana sa aiba casa de Craciun, insa povestea a luat o intorsatura neasteptata

Politistul Marian Godina a fost impresionat de cazul unei familii nevoiase si a decis sa o ajute sa aiba unde locui si ce manca de Craciun, insa la scurt timp povestea a luat o intorsatura neasteptata. Marian Godina a cerut ajutorul opiniei publice pentru ca aceasta familie sa nu mai locuiasca intr-un container, ci intr-o casa normala si, mai mult, le-a mobilat casa si le-a cumparat toate alimentele necesare de Sarbatorile de Iarna. Cu gandul ca viitorul celor doi copii ai familiei depinde de gestul sau, Marian Godina le-a oferit totul, insa povestea a luat o intorsatura neasteptata.

Am vorbit cu multi oameni despre cum sa ies din asta, dar niciunul nu prea a stiut ce sa fac concret. Incurcatura chiar e una mare. Eu am considerat ca in primul rand trebuie sa va explic cum stau lucrurile si sa imi asum in totalitate prostia pe care am facut-o. De cateva zile caut o solutie care sa fie corecta si morala, dar e foarte greu de gasit una”, a scris Marian Godina.

La mijlocul lunii decembrie, Marian Godina a aflat povestea familiei si a spus-o mai departe, prietenilor lui de pe Facebook. Lumea s-a mobilizat masiv dupa apelul facut de politist si dupa o zi familia avea casa.

„In mai putin de 24 de ore am reusit sa mutam familia in noua casa, un apartament cu doua camere complet mobilat si utilat pe care l-am inchiriat de la o doamna extraordinara. Tot ce vedeti in video am realizat fara sa ne atingem de niciun ban din cei donati de dumneavoastra in conturi. Pentru ca s-a strans acolo o suma destul de mare, am devenit mai indrazneti si ne gandim la un proiect mai maret pentru ei, dar asta depinde si de ce ne vor oferi ei de acum inainte, pentru ca avem asteptari de la ei: munca, scoala, comportament exemplar.

Narcisa stie deja ca ma voi duce la sedintele de la scoala si ca va fi sub supraveghere operativa. Le vom face domiciliu si il vom inscrie si pe Ionut la scoala. Parintii vor merge la un serviciu stabil, nu la munca cu ziua. Intreaga lor activitate va fi monitorizata si sper sa nu ne dezamageasca. Cat despre voi, sunteti formidabili!

Va multumesc din suflet pentru aceasta mobilizare!”, a scris pe Facebook Marian Godina pe 15 decembrie.

Cum i-au fost inselate asteptarile lui Marian Godina
„Proiectul maret” despre care vorbea politistul consta in cumpararea unei case din banii donati. Evident, daca ar fi fost respectate conditiile puse.

Insa asteptarile au fost inselate. Capul familiei, un barbat recent iesit din inchisoare, si-a incalcat toate promisiunile dupa numai cateva zile.

Iata povestea expusa chiar de Marian Godina pe blogul sau:

„Acum trei saptamani, v-am facut cunoscut cazul unei familii care locuia intr-un container din tabla, fara curent, wc, apa, gaz. De a doua zi de cand i-am gasit, i-am mutat intr-un apartament cu doua camere complet utilat si mobilat. Entuziasmul de la inceput a fost enorm, vazand cum se poate schimba viata cuiva.

Dupa cum v-am scris de la inceput, aveam dubii in privinta lor si le pusesem o gramada de conditii, promitandu-le in schimb ca, daca isi vad de treaba, ma voi ocupa sa aiba unde locui decent, tocmai de aceea am apelat la ajutorul vostru. Din bucataria apartamentului lipsea masina de spalat, asa ca, i-am anuntat ca le vom aduce una a doua zi. Un domn s-a oferit sa ne ajute gratuit cu transportul si sa vina cu o duba.

Atat eu, cat si jandarmul care m-a ajutat cot la cot in acest caz fusesem de serviciu noaptea si iesisem din tura la 8 dimineata, iar la ora 8.30 eram in fata blocului de unde trebuia sa luam masina de spalat. Il anuntasem pe tatal baietelului sa fie treaz in jurul orei 9 pentru ca vom veni cu masina de spalat. La 9 fara ceva eram in fata blocului unde mutasem familia si l-am sunat sa coboare sa ne ajute.

Am considerat destul ca o carasem noi cateva etaje, in duba, din duba si pana in fata blocului. L-am asteptat vreo zece minute pana a coborat buhait de somn.

Le-am pus in vedere sa isi caute de munca pentru ca nu le voi plati pentru mult timp utilitatile si mancarea, asa ca, dupa cateva zile, surpriza placuta a venit si omul ne-a anuntat ca s-a angajat la un magazin mare unde sa aranjeze caruturile din parcare. M-am intrebat daca nu ar putea lucra ca salahor in constructii, unde ar castiga mult mai bine, dar am fost multumit ca macar va merge la un serviciu stabil, chiar daca pe salariul minim si nu un job pentru ditamai omul de pana in 30 de ani.

Le mai spusesem sa nu se apuce de adunat lucruri in apartament, pentru ca au tot ce le trebuie. Intr-o seara am gasit doua plase cu cabluri pe care urma sa le arda pentru a le duce la cupru. I-am zis inca o data ca nu vreau sa mai vad asa ceva in casa.

La doua zile dupa ce s-a angajat, „pe surse”, cum zic jurnalistii, am aflat ca omul nostru petrece cu multa bautura intr-o zona famata a orasului, alaturi de niste prieteni ai lui.

Le spusesem si ca nu vreau sa aud ca imi zice vreun vecin ca l-a vazut venind beat acasa.

M-am dus la apartament si am intrebat-o pe femeie unde ii este concubinul. Mi-a zis ca e plecat sa ajute pe cineva la nu stiu ce treaba, dar ca trebuie sa vina imediat. I-am spus ca stiu ca e beat si stiu si unde e, dar femeia a inceput sa jure pe copiii ei ca nu e adevarat. Asa ca am zis sa asteptam sa-l vedem cum vine. Afland ca suntem acolo, barbatul nu a mai venit si si-a inchis telefonul.

Mi-a zis a doua zi ca venise acasa fix la un minut dupa ce plecasem noi si ca-i pare rau ca nu l-am mai asteptat putin ca sa ne convingem ca nu era beat. Domnul in cauza, proaspat liberat din penitenciar pentru talharie, avand o „coada” de cativa ani, a comis-o intre timp din nou. A condus o masina fara sa aiba ITP, dupa cum mi-a povestit. Doar ca pe langa ITP, nu avea nici permis de conducere si era si beat. Deci e o chestie de timp pana va ajunge inapoi de unde abia s-a liberat.

Mergeam zilnic la ei, atat eu, cat si jandarmul si le duceam ba mancare, ba fotolii, ba canapele etc. Ba chiar mi-am calcat pe inima si le-am cumparat si tigari. Din banii mei, nu din cei donati.

Proaspatul liberat primise un sac de haine de la un coleg de-ai mei. Ca nu a zis nici macar multumesc pentru ele, nu mi s-a mai parut nimic deosebit.

Tot pe surse, am aflat ca domnul stalp al familiei planuieste ca din primul salariu sa isi cumpere o masina. Daca va intrebati ce fel de masina poti cumpara cu atat de putini bani, va pot spune ca sunt tot felul de rable radiate sau fara acte. Iar pentru el, care nu are nici permis, nu cred ca e vreo problema ca masina nu are acte.

Intr-una din zile, am fost informat ca domnul si-ar dori o discutie cu noi, „ca asa nu se mai poate”. El se simtea jignit si umilit, dupa cum ne-a zis. Ne-a mai reprosat si ca prea ii verificam si ca prea facem totul pentru fata si pentru ei mai putin. I-am explicat pe scurt un lucru pe care ar fi trebuit sa-l stie deja. Ii spusesem inca de la inceput ca lucrurile le facem pentru viitorul copiilor, nu pentru ei. Si ca ei au venit practic la pachet, dar ca ar trebui sa profite la maxim de asta. Cine naiba iti mai da o locuinta in care sa stai si te alimenteaza zilnic? Dar, lucrul bun e ca, spre deosebire de puscarie, aici nu-l tine nimeni cu forta. Daca vrea sa plece, viteza! Asa ca omul s-a ambitionat si a zis ca el pleaca. Si-a facut bagajele si a plecat. I-am zis sa se gandeasca bine, pentru ca procesul e ireversibil, eu nu ma joc cu ei si odata plecat…la revedere. A decis ca pleaca. Mama copiilor a ales sa ramana, dar zilele urmatoare a stat mai mult la baraca in care ii gasisem prima oara, acolo unde i se mutase inapoi concubinul.

Pentru ca inclina sa se mute acolo cu tot cu copii, am convins-o sa ramana in apartament cu copiii.

Intr-una din zile, ducandu-le niste cumparaturi, ma amuzam cu prietenul meu uitandu-ne la frigiderul lor ticsit cu bunatati. Nici noi nu aveam asa acasa. Cu toate astea, mama copiilor nu a ezitat sa ne spuna ca ii mai trebuie nu stiu ce pt salata Boef, mai trebuie niste varza etc. Aaa…si niste tigari.

Desi le cumparasem haine noi, nu de putine ori i-am gasit imbracati tot cu cele vechi care miroseau a fum. Pentru ca wc-ul prezenta urme de franare si tarare, am realizat ca nu au de unde sa stie ca se trage apa si ca exista o perie cu care sa ascunda urmele.

Cu frigiderul plin, caldura, brad (cumparat si facut de Georgiana), cadouri sub brad, suc, televizor, cablu etc, ce minte iti trebuie sa faci Craciunul la mama dracu’ ca boschetarii? Nu au stat acasa. Iar de Revelion la fel. S-au dus intr-o comuna de langa Brasov de pe 31 si inca nu s-au intors acasa, spunand ca nu au cu ce sa vina.

Asta dupa ce vorbisem ca dupa Anul Nou, fata va face meditatii la romana si matematica. Vorbisem noi si ca citeste niste carti pe care i le-a dus Georgiana, dar nu s-a atins de ele.

Ce v-am povestit mai sus sunt lucrurile care mi-au mancat ultimele 18 zile, zile in care am umblat numai pentru ei, mi-am cheltuit o gramada de bani pe curul lor si mi-am stricat sarbatorile, in loc sa stau linistit acasa.

Si poate as fi trecut peste toate, daca fetita nu ar minti in cele mai infecte moduri posibile. O sa spuneti ca asa sunt copiii, ca asta e mediul in care a crescut, ca e inca pe modul supravietuire etc. I-am cautat si eu tot felul de scuze. Ma mintea o data si ii explicam ca nu e bine, ca imi poate spune adevarul si nu ma supar. A doua zi mintea iar. A treia zi iar. Si tot asa. Iar minciunile tipice copiilor nu le pun la socoteala, ma refer la minciuni d-alea urate, premeditate si gandite bine, d-alea de ma faceau sa ma intreb daca in fata mea e un copil sau un infractor.
Am ales sa va povestesc toate astea pentru ca e un rahat mare in care m-am bagat. Si, in entuziasmul meu prostesc, v-am atras si pe voi. Ar fi fost totul simplu daca nu v-as fi rugat sa donati. Si ati donat, nu v-ati jucat.

Iar eu, de cateva zile, nu adorm, gandindu-ma cum sa ies din asta. E ditamai suma stransa si nu stiu ce sa fac cu ea.

Sa le cumpar lor ceva era varianta cea mai simpla, scapam si de bani, si de ei, dar imi bateam joc de munca voastra. Pentru ca orice le-as cumpara, ar vinde in secunda doi, cu toate clauzele pe care le-as pune eu. Asta in timp ce niste copii bolnavi chiar au nevoie de acesti bani.

In plus, in postarea in care v-am rugat sa donati, nu am scris ca donati pentru a le cumpara o locuinta, ci pentru a le asigura o locuinta si doar „daca isi vad de treaba”. Or, in conditiile astea, eu nu mai sunt dispus sa-mi consum niciun minut din timpul meu si nici sa imi mai mananc energia, nervii si sanatatea.

Am vorbit cu multi oameni despre cum sa ies din asta, dar niciunul nu prea a stiut ce sa fac concret. Incurcatura chiar e una mare. Eu am considerat ca in primul rand trebuie sa va explic cum stau lucrurile si sa imi asum in totalitate prostia pe care am facut-o. De cateva zile caut o solutie care sa fie corecta si morala, dar e foarte greu de gasit una.

Sa donez banii unei asociatii, sa le cumpar lor o garsoniera de care se va alege praful in timp ce altii se chinuie sa isi plateasca ratele, sa donez banii unor copii bolnavi, sa-i dau unei fundatii?

Chiar nu stiu cum voi iesi din asta.

Imi pare rau si imi cer scuze pentru ce am „reusit” sa fac, stiu ca imi voi pune multi oameni in cap, voi pierde enorm din increderea voastra dar, asa cum spuneam inca din titlu, cand esti prost…si viata e grea.”

loading...
loading...

Comentarii

Nu sunt comentarii!

Fii primul care adauga unul.