”România este astăzi în poziția cea mai senină, instituțional și identitar vorbind, din întreaga sa istorie modernă. Suntem în fine recunoscuți ca parte a conceptului de națiune occidentală. În același timp vedem cu tristețe cum această extraordinară achiziție este pusă în pericol de cei care subminează valorile euroatlantice. Pentru că această țară, care are un imens potențial, dezvoltat tocmai prin această integrare euroatlantică, este la ora actuală guvernată de cea mai ineptă administrație din perioada postcomunistă”.
Declarația aparține lui Ioan Stanomir, profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, invitatul Mihaelei Dedeoglu la emisiunea Zebra, care a vorbit la RFI România, despre eseul său „La Centenar. Recitind secolul Romaniei Mari”, volum în pregătire la Editura Humanitas:
”Este un paradox și cred că multe din argumentele care alimentează revolta românilor se bazează pe acest fapt: cum de se face ca, atunci când în fine visul nostru european și atlantic s-a împlinit, să ne prăbușim în acest noroi al mediocrității, al imposturii și al prostiei? Aceasta este de fapt principala problemă. Pentru că există explicații istorice: supraviețuirea fesenismului este una dintre ele – PSD -ul de astăzi continuă FSN -ul și este evident că regimul fesenist l-a continuat pe cel comunist, dar, dincolo de aceasta, există un element de revoltă pentru mulți dintre noi și anume contemplarea situației în care ne aflăm: tabloul unei Românii care este inept guvernată , într-un moment în care ea, în fine, este alături de națiunile care ne-au fost model. Cred că puțini dintre noi realizăm schimbarea de perspectivă. Noi astăzi suntem alături de o țară ca Franța, de exemplu, în Uniunea Europeană. Suntem alături de Germania, de Italia, de Canada, de Statele Unite în acest spațiu euroatlantic. Avem șansa de a fi ceea ce cred că trebuie să fim: decenți, demni, patrioți, fără complexe de inferioritate. Și cu toate astea suntem trași în urmă de această imensă povară a imposturii care ne guvernează”.
Trecând în revistă cele mai importante momente din istoria româniei din ultimul secol, profesorul Stanomir subliniază că ideile din Proclamația de la Alba iulia din 1918, opera unor oameni politici de excepție, nu au fost respectate în totalitate în toți acești ani, acesta fiind și motivul dificultăților cu care România se confruntă în zilele noastre:
”Pentru România 1918 a fost un miracol, un an care începe cu armistițiul și apoi cu pacea de la București… Pe parcursul acestui an 1918 pentru România se desfășoară o succesiune de miracole. De la unirea cu Basarabia, a cărei realizare a fost cu adevărat surprinzătoare, dată fiind ferocitatea cu care Imperiul rus a procedat la desnaționalizarea acestui teritoriu, până la reunificarea cu Bucovina și Transilvania. Încununarea este 1 dec 1918. Declarația de la Alba iulia este documentul cel mai important pe care românii l-au gândit vreodată, cel mai generos, cel mai inspirat, un document care ar merita să fie gravat în memoria noastră, expus alături de tricolor în clasele din școli pentru a înțelege că România a avut la acea vreme, în provinciile alipite, o generație de oameni politici de nivelul părinților fondatori ai Statelor Unite. Oameni excepționali, care au avut o soartă crudă. De la Iuliu Maniu la Liviu Hossu sau Pantelimon Halipa, toți acești mari români, mari patrioți, mari europeni, au avut parte de un tratament îngrozitor din partea regimului comunist, culminând cu exterminarea lui Iuliu Maniu”.
”Chiar și astăzi ne raportăm la valorile din acea declarație. Dacă ne gândim la modul în care românii au rezistat în ultimul an și jumătate atacurilor îndreptate împotriva domniei legii și democrației , acest lucru arată că undeva în memoria lor există amintirea momentului de la Alba Iulia. Sunt enorm de multe lucruri de făcut în continuare pentru ca promisiunea de la Alba Iulia să fie îndeplinită. Trebuie să asigurăm egalitatea în fața legii, înlăturarea corupției, înlăturarea privilegiilor (…) Misiunea noastră astăzi este de a nu lăsaneterminat edificiul fondat atunci… Oamenii care ne conduc astăzi sunt inamicii direcți ai programului de la Alba iulia iar lupta noastră nu este o luptă împotriva unor persoane ci împotriva unor principii care sunt incompatibile cu principiile de la Alba Iulia”.
Ioan Stanomir a trecut în revistă evenimentele marcante din perioada interbelică precum și influența dezastruoasă pe care venirea la putere a comuniștilor a avut-o asupra țării:
”În perioada interbelică asistăm la revenirea pe tron a unui monarh scelerat, cum a fost Carol al II-lea, o personalitate care a contribuit în mod decisiv la degradarea climatului public de la noi … Asistăm la nașterea și ridicarea mișcării legionare … o perioadă care se încheie cu 1940,anul în care România mare practic se prăbușește … România nu mai putea supraviețui după încheierea Pactului Ribbentrop-Molotov dar cauzele sunt și interne: este vorba de fragilitatea unui stat care nu a știut să fie un stat al tuturor cetățenilor săi , corect, demn și uman cu cetățenii săi…”
”România este apoi confruntată cu subversiunea comunistă. Partidul Comunist din România a fost în toată istoria sa un partid incompatibil cu principiile patriotismului. Cine a fost comunist vreodată nu poate să revendice calitatea de patriot. Nu poți fi patriot atâta timp cât îți dorești încătușarea națiunii tale în baza materialismului dialectic și istoric și a teoriilor staliniste. Acest partid a acționat ca o Coloană a 5-a a Uniunii Sovietice încă de la fondarea sa , care nu a oferit acestei națiuni decât imense suferințe și o subdezvoltare durabilă”.
” Partidul Comunist din România, și înaintea lui PMR, nu au fost decât instrumente de încătușare a acestui popor, instrumente bazate pe ideologie, iar toxicitatea acestei ideologii este ignorată doar de cei care sunt captivii ei. (…) Țara nu este o moșie, țara nu aparține cuiva anume, țara este a cetățenilor săi – asta este de fapt mesajul declarației de la Alba iulia, care însă nu a fost respectat în totalitate în perioada interbelică și mai ales după…”
”Un episod important pe care mulți îl uită, din perioada interbelică, este episodul antonescian. Am ținut să subliniez în această carte în mod clar că România a participat la Holocaust, iar ion Antonescu nu a fost un patriot ci un criminal de război. Faptul că a fost condamnat de Tribunalul Poporului comunist nu schimbă datele problemei. În orice tribunal din lume Ion Antonescu ar fi fost condamnat….”
”Republica populară Română (RPR) a fost un protectorat sovietic, un stat criminal care și-a propus să extermine o elită și a reușit, RPR este unul dintre cele mai întunecate momente din istoria României. – generații întregi au fost mutilate”.
Ceaușescu a avut impactul cel mai important asupra configurării identității românilor în secolul XX
”În ce privește RSR, lucrurile aici sunt și mai complicate. Istoria RSR se confundă cu istoria lui Ceaușescu. Din păcate Ceaușescu a avut impactul cel mai important asupra configurării identității românilor în secolul XX. Perioada lui Ceaușescu a fost cea în care această modernizare malformată comunistă a prins contur, industrializarea accelerată s-a realizat, distrugerea satelor s-a realizat, apariția noii intelectualități comuniste s-a realizat. În plus, cea mai perversă realizare a acelei perioade a fost confiscarea patriotismului onest, pe care Ceaușescu l-a transformat în patriotism socialist, de fapt o unealtă de manipulare. … Vreau să subliniez că momentul 1968, opoziția lui Ceaușescu față de invazia din cehoslovacia, nu a fost o atitudine pro-liberală, așa cum cred mulți din păcate. Ceaușescu în acel moment nu apăra interesele României ci se apăra pe el însuși. El nu a fost niciodată un apărător al liberalismului de tip cehoslovac, el a fost un stalinist care nu dorea decât să-și conserve puterea. El a profitat de moment pentru a le propune românilor un pact pervers: ”Susțineți-mă în continuare iar eu vă voi apăra de ruși, voi ține Uniunea Sovietică la distanță”. Stalinismul naționalist al lui Ceaușescu a fost lucrul cel mai îngrozitor care s-a întâmplat acestei țări, pentru că de acolo vin oameni ca Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, de acolo vine Cântarea României, Daciada, vin filmele istorice mistificate… Cei care îl văd astăzi pe Ceaușescu ca pe un patriot sunt prizonierii unei mistificări care a durat 25 de ani…”
Întrebat în final cum crede că va evolua România în următorii 100 de ani, profesorul stanomir a răspuns: ”Următorii 100 de ani vor arăta așa cum ne vom dori noi să arate. Să ne amintim de declarația de la Alba Iulia, să ne amintim de cei care au luptat în munți, să ne amintim de cei care au fost uciși în închisorile comuniste și vom ști cum să construim România de mâine”.
