Regizorul Radu Jude a vorbit, intr-un interviu acordat Deutsche Welle, despre cea mai recenta productie cinematografica a sa, ”Inimi Cicatrizate”, la aproximativ un an dupa castigarea Ursului de Argint la Berlinala, pentru ”Aferim!”. Radu Jude revine in capitala Germaniei cu filmul ”Inimi Cicatrizate”, a carui actiune se petrece in Romania anului 1937, fiind o adaptare libera dupa scrierile autorului evreu din Romania, Max Blecher. Radu Jude a vorbit, in interviul DW, despre antisemitism si negationism, dar si despre noul sau film care va avea ca tema reprezentarea masacrului de la Odesa comis de Armata Romana in 1941.
”Inimi cicatrizate”, al 4-lea lungmetraj al lui Jude, a castigat doua premii speciale la Festivalul de Film de la Locarno, Elvetia si distinctia pentru cea mai buna regie la Festivalul Mar del Plata, Argentina. Filmul ”Sieranevada”, in regia lui Cristi Puiu, paticipa de asemenea la festivalul de la Berlin, care se va incheia pe 4 decembrie. Lungmetrajul este propunerea Romaniei la Premiile Oscar pentru cel mai bun film strain.
Ce crede Radu Jude despre antisemitism si xenofobie? „In mod evident ele exista (…). Cred ca este o crestere, cel putin a nationalismului si a xenofobiei si a admiratiei fata de extremismul anilor 1930. Sunt foarte multi admiratori ai maresalului Antonescu, ai lui Codreanu, e plin de admiratori ai extremei drepte. Ce inseamna asta? Sper ca nu inseamna nimic, a declarat Radu Jude in interviul DW.
Redam mai jos cele mai importante pasaje din interviu.
DW: Despre ce este vorba in film, pentru cei care nu l-au vazut inca?
Radu Jude: Filmul e o adaptare libera a textelor lui Max Blecher, in special a romanului ”Inimi cicatrizate”, roman autobiographic, in sensul ca Blecher a descris in el parte din suferintele lui ca pacient al diferitelor sanatorii unde s-a tratat de tuberculoza osoasa, o boala care se trata in anii 1930 prin imobilizarea in ghips, o imobilizare pe termen lung. Filmul vorbeste despre confruntarea asta cu boala, cu suferinta, cu moartea. Pe de alta parte – pentru ca eu am mutat povestea din Franta, unde se petrece ea in romanul lui Blecher, la Marea Neagra – este si fundalul cresterii antisemitismului in Romania acelor ani.
Serialul de televiziune „Memoria Exilului Romanesc”, aniversat la ICR. Marilena Rotaru: Am incercat sa feresc de uitare valorile romanesti
Pentru mine lucrurile astea s-au legat in momentul in care am filmat mormantul lui Blecher in cimitirul evreiesc din Roman pentru finalul filmului. Nu stiam ca acolo exista si o groapa comuna unde sunt ingropate cateva mii, cred, din evreii omorati in primul dintre trenurile mortii de la Iasi.
DW: Crezi ca, fiind internat in clinica pe o perioada atat de lunga si izolat de ”lumea reala”, Blecher era constient de antisemitismul care se raspandea in Romania in vremea aceea?
Radu Jude: Cu siguranta, desi nu a vorbit despre asta in textele scrise, cel putin. Cu siguranta trebuie sa fi vorbit cu Mihail Sebastian, unul dintre prietenii lui. Sebastian il vizita des la Roman, dupa ce s-a intors din periplul asta prin sanatorii. Mihail Sebastian era foarte constient si foarte sensibil la cresterea antisemitismului, a si scris mult despre asta, nu doar in ”Jurnal”, dar si in cartile publicate, ”De doua mii de ani” sau ”Cum am devenit huligan”. Greu de imaginat ca nu ar fi fost constient. Nu aveai cum sa nu fi.
DW: Crezi ca exista similitudini intre pulsul societatii actuale si cel din 1937, in ceea ce priveste antisemitismul, rasismul, xenofobia?
Radu Jude: In mod evident ele exista, nu stiu daca proportiile sunt ingrijoratoare in Romania, nu am studiat asta si nu am mijloacele sa o fac. Cred ca este o crestere, cel putin a nationalismului si a xenofobiei si a admiratiei fata de extremismul anilor 1930. Sunt foarte multi admiratori ai maresalului Antonescu, ai lui Codreanu, e plin de admiratori ai extremei drepte. Ce inseamna asta? Sper ca nu inseamna nimic. Nu stii niciodata.
Regizorul Nae Caranfil revine in cinematografe cu „6,9 pe scara Richter” din 20 ianuarie
Plecand de la numele tau si de la subiectul filmului ”Inimi cicatrizate” te-ai confruntat cu speculatii, cum ca ai fi regizor de origine evreiasca?
In Romania s-a speculat – si mai ales pentru ca in unele interviuri am spus ca urmatorul meu film va avea ca tema reprezentarea, sau imposibilitatea reprezentarii masacrului de la Odesa comis de Armata Romana in 1941 – si atunci toate comentariile de la interviurile acestea, zeci, sute de insi care spuneau ”un jidan scarbos, ar trebui omorat”, ”uita-te la numele lui, sigur asta e jidan”, ”te…in gura de jidan”, ”ma…pe tine” etc. Acum daca sunt ei reprezentativi, nu stiu.
Ce va aduce acest nou film?
Sper sa fac un film care se ocupa cu dificultatile reprezentarii istoriei in arta, in film in principal, dar nu numai. Studiul de caz este masacrul facut in Odesa in octombrie 1941 de Armata Romana, care a omorat zeci de mii de evrei din ordinul direct al lui Antonescu. E un alt subiect care, desi asumat oficial – raportul Elie Wiesel mentioneaza si il descrie destul de precis, dar negationismul e destul de ridicat in interiorul societatii romanesti si admiratia isterica fata de Antonescu si antisemitismul existent (asa, teoretic, pentru ca evrei nu prea sunt in Romania) – pare controversat. Desi din punctul meu de vedere nu e nimic controversat aici. Ce e controversat?