Jurnalistul Robert Turcescu a facut o dezvaluire surprinzatoare, marti, despre fetita sa, Vera. Turcescu sustine ca fetita sa nu a primit nici in ziua de azi alocatie, desi are varsta de 1 an si 3 luni si, teoretic, erau indeplinite principalele conditii pentru a beneficia de acest drept. Dar, spune Turcescu, dupa nasterea micutei, a intrat intr-un hatis birocratic uluitor al statului roman, care nici in ziua de azi nu s-a sfarsit.
Intr-o postare pe pagina sa de Facebook, Turcescu aminteste ca a platit ani de zile taxe si impozite statului, sumele ridicandu-se la sute de mii de euro. Insa in ciuda statutului sau de bun-platitor, bebelusul sau nu s-a putut bucura de un drept care i s-ar fi cuvenit, desi suma in sine este infima.
Scarbit de indolenta functionarilor publici, Turcescu se intreaba: cum vreti, ma, nenorocitilor, sa creasca natalitatea in Romania daca crese nu sint, gradinite nu sint, iar o legislatie coerenta privind stimulentele pentru incurajarea natalitatii nu exista?
Va prezentam mai jos postarea integrala a jurnalistului Robert Turcescu.
„La 40 de ani m-am recasatorit si am mai facut un copil. Din dragoste, fara calcule din categoria „e prea devreme, e prea tirziu, sa mai stam un pic”. Asa a vrut Dumnezeu. Copilul meu e o minune, dar nu despre Vera e vorba in postarea asta. Ci despre altceva.
Am muncit si am platit taxe si impozite statului roman vreme de 24 de ani. Si platesc in continuare. Numai din firmele pe care le-am infiintat si le-am administrat am virat catre bugetul de stat si catre bugetul asigurarilor sociale sute de mii de euro. Va rog, retineti: sute de mii de euro!
Cind s-a nascut Vera am intirziat o saptamina sa merg sa cer „stimulentul de insertie” si sa depun actele pentru indemnizatia de crestere a copilului si pentru alocatie. Nu erau sume mari, dar m-am gindit ca e un drept al copilului meu nou-nascut si, ca multi alti parinti, intentionam sa deschid un cont in care sa adun banii respectivi pentru ea, pentru Vera. Am intrat intr-un hatis birocratic uluitor: s-a constatat ca-mi lipsea o luna din cele „douasprezece consecutive de dinainte cu un an de nasterea copilului” in care sa fi fost platitor de CAS. Apoi s-a schimbat legea, dar tot n-a fost ceva bine. Ajutorul de insertie l-am pierdut pentru ca am intirziat o saptamina sa depun actele. Alocatia n-a venit nici in ziua de azi desi am depus dosarul de luni de zile. Vera are acum un an si trei luni si inca n-a primit alocatia care i se cuvine.
Sa fie clar: nu ma vait, slava Domnului nu depind de ajutorul statului roman pentru a-mi creste copilul. Dar sint scirbit de indolenta functionarilor publici, mi-e sila de ipocrizia autoritatilor care se arata „ingrijorate” de scaderea natalitatii si privesc uluit la hatisul legislativ legat de acordarea acestor drepturi pentru familiile cu nou-nascuti, un hatis in care se declara rataciti pina si cei ce trebuie sa puna legea in aplicare.
Si atunci, intreb: cum vreti, ma, nenorocitilor, sa creasca natalitatea in Romania daca crese nu sint, gradinite nu sint, iar o legislatie coerenta privind stimulentele pentru incurajarea natalitatii nu exista?”.
