Doctorul Ernst Krebb din San Francisco a concluzionat in urma unui studiu finalizat in anul 1952 ca se va putea gasi un remediu eficient pentru cancer atunci cand se va constientiza faptul ca aceasta boala este o reactie a corpului la o dieta saraca, la lipsa unui nutrient din dieta omului modern. Este vorba despre amigdalina, un compus care se gaseste in natura in peste 1200 de plante comestibile din intreaga lume.
Amigdalina face parte din grupul nitriolozizilor si se apropie de structurile complexe ale vitaminei B motiv pentru care doctorul Krebb a numit-o B17 deoarece pana la acea data 16 tipuri de vitamine B au fost izolate.
Pentru a compensa deficitul de amigdalina nu este neaparat nevoie de medicamente caci o concentratie suficienta se gaseste in semintele de caise. Ca exemplu doctorul Krebb dadea viata tribului Hunzas care era cunoscut penru consumul unor cantitati importante de samburi de caise. Nu era cunoscut niciun caz de inbolnavire cu cancer printre membrii acestui trib. Dimpotriva, cei mai multi aveau o viata lunga si sanatoasa.
Deoarece vitamina B17 este gasita direct in natura si nu este dezvoltata chimic intr-un laborator, este imposibil ca ea sa fie brevetata. Si, desigur, nu este toxica. Cu alte cuvinte, la fel ca si in cazul tuturor substantelor naturale de vindecare, Big Pharma (marea industrie farmaceutica) nu poate face bani din aceasta substanta. Si asta pentru ca exista mai multe cazuri ale bolnavilor de cancer care s-au vindecat mancand cantitati mari de seminte de caise.
Amigdalina contine 4 substante. Doua sunt glucoza; una este benzaldehida, iar alta este cianura. Cianura si benzaldihida sunt otravuri daca sunt eliberate sau sunt eliberate ca molecule pure si nu sunt legate in alte formatiuni moleculare. Multe alimente ce contin cianura sunt sigure, deoarece cianura ramane legata si inchisa ca parte a unei alte molecule si, prin urmare, nu poate provoca daune.
Exista chiar si o enzima din celulele normale pentru a “prinde” orice molecula de cianura libera, pentru a o face inofensiva prin combinarea ei cu sulf. Aceasta enzima este rodanaza, care catalizeaza reactia si se leaga de orice cianura libera de sulf. Prin legarea cianurii cu sulful, acesta este convertita la un cianat care este o substanta neutra. Asadar, nu produce niciun rau pentru celulele normale.
Dar celulele canceroase nu sunt normale. Acestea contin o enzima care alte celule nu le au, beta-glucozidaza. Aceasta enzima, practic intalnita doar la celulele canceroase, este considerata a fi o “enzima de deblocare” pentru moleculele de amigdalina. Acesta enzima elibereaza atat benzaldehida, cat si cianura, creand o “sinergie toxica”, si astfel celulele canceroase se auto-distrug.
Asadar, amigdalina este capabila de a distruge celulele canceroase, fara a pune in pericol celulele sanatoase.
Chimioterapia, pe de alta parte, ucide atat celulele canceroase, dar si cele sanatoase. Dar pentru cineva cu cancer, este nevoie de o cantitate considerabila de consum zilnic de vitamina B17 pentru a permite amagdalinei sa ajunga la celulele canceroase ce contin beta-glucozidaza. Moleculele de amigdaline vor fi neutralizate de catre celulele normale care contin rodanaza.
Multi bolnavi de cancer care au consumat vitamina B17 au avut o rata de vindecare de 85%, asta in timp ce medicina actuala are o rata de vindecare de doar 15%; exista o clinica din Mexic, care pretinde o rata de vindecare de 100% in urma terapiei cu vitamina B17!
Suprimarea tratamentului cu B17 de catre mafia medicala
Incepand cu anii 1920, practicantii de terapii alternative pentru cancer au fost marginalizati, hartuiti, inchisi si chiar ucisi. De ce? Pentru ca punea in pericol imensa industrie a cancerului care valorizeaza anual peste 200 de miliarde de dolari! La fel s-a intamplat, din pacate, si cu tratamentul cancerului cu ajutorul amigdalinei, caci din 1971, acesta a fost complet interzis in Statele Unite, de exemplu.
Pentru prevenirea cancerului, este recomandat consumul a 5-7 miez de samburi de caise pe zi. Pentru cazurile de cancer, se recomanda o doza dubla sau tripla. Consumul a prea multor samburi de caise poate crea greata sau ameteli. Nu exista decese inregistrate ca urmare a consumului de miez de samburi de caise.
