Sesiunea Adunării Generale ONU a fost ieri scena unui nou duel retoric între președinții Statelor Unite și Franței. În vreme ce Donald Trump a pledat pentru „patriotism” și „interes național”, Emmanuel Macron a vorbit liderilor lumii despre pericolele căderii în plasa izolaționismului și protecționismului.
Istoria își are ironiile ei. La 23 octombrie 1946, când Donald Trump împlinea patru luni și nouă zile, președintele Harry Truman vorbea de la tribuna sesiunii inaugurale a Adunării Generale ONU, care se ținea la Flushing Meadow, Queens, New York, aproape de locul unde s-a născut actualul președinte, despre ieșirea Americii din izolaționism. Truman reamintea că Statele Unite refuzaseră să adere la Liga Națiunilor după primul război mondial, lăsându-și fotoliul gol atunci când lumea avea nevoie, mai mult decât oricând de prezența și autoritatea sa. „Scindarea ideologică și politică a Organizației Mondiale poate să provoace un dezastru” avertiza Harry Truman.
E un avertisment uitat de actualul ocupant al Casei Albe care împinge America la protecționismul anilor 1920, la politicile predecesorului său Warren Harding, care predica „nu căderea în internaționalism, ci înălțarea prin naționalismul triumfător”, orientare care a sădit sămânța Marii Crize Economice și, se poate argumenta, celui de-al Doilea Război Mondial.
Donald Trump nu este omul care să se încurce în astfel de amănunte. Direcția pe care o imprima, și pe care a articulat-o mai coerent decât anul trecut, este una de rivalitate și confruntare permanentă în numele unui interes național deseori contradictoriu. Anul trecut, dușmanul era Coreea de Nord, acum lăudată frenetic. Ieri, Trump și-a vărsat veninul asupra Iranului, asupra liderilor săi corupți, puși pe căpătuială, săditori de haos și vărsători de sânge în regiune și-n lume. În raport cu Beijing-ul, arma predilectă a Executivului de la Washington este cea comercială.
„Statele Unite au anunțat recent încă o rundă de tarife asupra unor importuri chinezești în valoare de 200 de miliarde dolari, aducând totalul taxat la 250 miliarde. Dezechilibrul comercial bilateral este pur și simplu inacceptabil. Trucarea piețelor și modul în care chinezii fac afaceri nu mai pot fi tolerate. Cum Administrația mea a demonstrat-o constant, America va acționa întotdeauna în interesul său național”.
În numele aceluiași interes, Donald Trump și-a îndreptat tirul asupra unei noi ținte, OPEC.
„Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol continuă să jecmănească lumea. Nu-mi place, și nimănui n-ar trebui să-i placă. Am apărat pe gratis multe dintre statele membre, și am primit în semn de mulțumire prețuri umflate. Nu merge, nu-i bine. De-acum încolo, vor trebui să contribuie substanțial la protecția lor militară”.
Ecouri ale atitudinii sale față de NATO și Uniunea Europeană, cu care este de asemenea în război comercial.
Tot în numele interesului național Trump abandonează Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, „eficientizează” și re-orientează ajutorul extern, limitează participarea financiară americană la operațiunile onusiene de menținere a păcii, refuză concertarea internațională în materie de imigrație, și repudiază în termeni duri Tribunalul Penal Internațional.
„Tribunalul Penal Internațional își arogă o jurisdicție cvasi-universală, încălcând astfel toate principiile dreptății, echității și corectitudinii procedurale. Nu vom renunța niciodată la suveranitatea noastra în favoarea unei birocrații ne-alese și ne-controlate. Respingem ideologia mondialismului și îmbrățișăm doctrina patriotismului”.
Este o doctrină pe care, o oră mai târziu, Emmanuel Macron o dezavua în termenii cei mai tranșanți.
„Această cale a unilateralismului duce direct repliere și conflict, la confruntarea generalizată a tuturor contra tuturor în detrimentul fiecăruia, inclusiv al celui care se simte cel mai tare”, a ținut să precizeze președintele francez, care găzduiește la 11 noiembrie Forumul Păcii, în prelungirea altor inițiative pe care Statele Unite le-au repudiat sau la care nu participă.
„Franța va fi prezentă pentru a reaminti lumii că naționalismele duc întotdeauna spre prăpastie, că democrațiile sunt slabe dacă n-au curajul de a-și apăra principile, că resentimentele acumulate pe un sistem internațional fragil au putut provoca în două rânduri, în răstimpul unei vieți de om, două dezlănțuiri mondiale de violență”.
„Suntem pe cale să asistăm la destrămarea dreptului internațional, la abandonarea cu dezinvoltură a tuturor formelor de cooperare”, i-a alertat pe liderii mondiali Emmanuel Macron. În aceste condiții, a argumentat liderul francez, a nu respinge noul unilateralism de sorginte trumpiană reprezintă o „trădare a istoriei”.
Pentru Donald Trump însă, istoria nu pare a conta. Logica sa este una a puterii, a pumnului de fier în mănușa de catifea a unei viziuni înșelătoare, anesteziante, a lumii, în care replierea și autarhia aduc fericire națională și armonie globală.
