Sonda spaţială Euclid va fi lansată sâmbătă pentru a descifra misterele Universului, aceasta urmând a alcătui o hartă în trei dimensiuni, care va cuprinde două miliarde de galaxii. Universul este alcătuit într-un procent de 95% din două componente misterioase despre care nu se cunoaşte aproape nimic, reprezentând una dintre cele mai mari enigme din domeniul astronomiei şi al căror mister ar putea fi descifrat cu ajutorul sondei spaţiale Euclid, informează AFP, citată de Agerpres.
Sonda Euclid, o misiune a Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), va fi lansată sâmbătă la ora 15:11 GMT de la Cape Canaveral din statul american Florida la bordul unei rachete Falcon 9, dezvoltate de compania privată SpaceX.
Sonda spaţială, ce are o greutate de două tone şi care a fost construită de Thales Alenia Space, trebuie să ajungă apoi în poziţia sa finală, situată la o distanţă de 1,5 milioane kilometri în raport cu Terra. De acolo, sonda Euclid, care poartă numele inventatorului geometriei, va alcătui o hartă în trei dimensiuni a Universului, care va cuprinde 2 miliarde de galaxii dintr-o porţiune ce reprezintă o treime din bolta cerească.
A treia dimensiune a hărţii va fi axa timpului: captând lumina galaxiilor care a avut nevoie de până la 10 miliarde de ani pentru a ajunge în proximitatea Pământului, sonda Euclid va plonja astfel în trecutul Universului, ce are o vechime de 13,8 miliarde de ani.
Obiectivul: reconstruirea istoriei Universului prin decuparea unor ‘tranşe de timp’, a explicat într-o conferinţă de presă astrofizicianul Yannick Mellier, directorul consorţiului Euclid, din care fac parte 16 ţări.
Cercetătorii speră să detecteze astfel urmele lăsate de materia întunecată şi energia întunecată în timpul formării galaxiilor.
Materia întunecată şi energia întunecată sunt de natură necunoscută, dar par să guverneze Universul, din care doar 5% este alcătuit din materie ‘obişnuită’ şi vizibilă. Vorbind despre această lipsă de cunoştinţe, coordonatorul misiunii Euclid, Giuseppe Racca, a spus că ea reprezintă „o stânjeneală cosmică”.
Fără cele două componente misterioase, oamenii de ştiinţă nu reuşesc să explice funcţionarea Cosmosului. O enigmă ce datează din anii 1930, când astronomul elveţian Fritz Zwicky, în timp ce observa roiul galactic Coma, a emis ipoteza conform căreia o parte importantă a masei acestuia era invizibilă.
Aproape 100 de ani mai târziu, existenţa acestei materii lipsă – denumită „neagră”, pentru că nici nu absoarbe, nici nu reflectă lumina – se bucură de consens în cadrul comunităţii ştiinţifice. „Atunci când privim partea scufundată a aisbergului, există ceva ce nu înţelegem: totul se întâmplă prea repede”, a rezumat David Elbaz, care participă la proiectul Euclid.
Viteza de rotaţie a stelelor din galaxii – inclusiv cea a Soarelui – este atât de mare, încât ele ar trebui să fie ejectate de pe traiectorie, „ca o rachetă care scapă de gravitaţia terestră şi pleacă de lângă noi”, a explicat acelaşi cercetător, astrofizician în cadrul Comisariatului pentru energie atomică. Totuşi, stelele rămân pe traiectoriile lor obişnuite. „Deducem din aceasta că există un supliment de gravitaţie care le menţine” pe traiectorie, acţionând ca un ciment.
La sfârşitul anilor 1990, astronomii au detectat o a doua anomalie, la scara întregului Univers: galaxiile se îndepărtează tot mai rapid unele de celelalte, sub efectul unei forţe de respingere, denumită „energie întunecată”.
Această accelerare a expansiunii Universului ar fi început în urmă cu 6 miliarde de ani. Urcând înapoi pe firul istoriei până la 10 miliarde de ani în urmă, sonda Euclid ar putea observa primele efecte ale energiei întunecate şi ar putea astfel să o identifice, speră dezvoltatorii dispozitivului spaţial.
Însă cum poate fi observat invizibilul? Măsurând absenţa sa, printr-un efect de deformare, denumit lentilă gravitaţională: lumina provenită de la un obiect îndepărtat, cum ar fi o galaxie, este deviată imperceptibil de materia vizibilă şi de materia întunecată pe care le întâlneşte pe drumul ei până la locul în care se află observatorul.
„Prin scăderea materiei vizibile, putem calcula prezenţa materiei întunecate”, a explicat Giuseppe Racca.
„Privind acest film al deformărilor din istoria Universului, vom înţelege felul în care se comportă energia întunecată”, a completat David Elbaz.
Acelaşi cercetător a făcut şi o comparaţie cu un balon pe care sunt trasate anumite desene cu un marker pentru „a vedea cu ce viteză se umflă balonul” – un aspect care le permite oamenilor de ştiinţă să înţeleagă efectele materiei întunecate. Cât despre energia întunecată, ea ar reprezenta suflul care umflă balonul.
Sonda Euclid va avea la bordul ei două instrumente: un senzor fotografic care observă lumina vizibilă (VIS) şi un spectrograf în infraroşu apropiat (NISP).
Această cartografie inedită va reprezenta, potrivit lui Yannick Mellier, „o mină de aur pentru astrofizică” şi va permite studierea formării galaxiilor, naşterea roiurilor galactice şi a găurilor negre.
Ea ar putea să îi ajute pe oamenii de ştiinţă să identifice, în sfârşit, şi misterioasa particulă ce alcătuieşte materia întunecată, care a evitat până acum toate tentativele de detectare.
Cu un cost de 1,5 miliarde de euro, misiunea europeană Euclid ar trebui să se desfăşoare cel puţin până în anul 2029.
