Breaking News

Tezaurul Romaniei din Rusia, o chestiune politica. Redeschiderea discutiilor, un joc diplomatic din care Rusia vrea sa castige la capitolul imagine

Tezaurul Romaniei din Rusia este o chestiune politica, considera istoricul Alin Ciupala, care subliniaza intr-o interventie la RFI ca aceasta problema nu se va rezolva decat daca interesele politice o vor impune. In contextul ultimelor evenimente in care a fost implicata Rusia, chestiunea tezaurului Romaniei este un subiect marginal, care priveste doar tara noastra, iar readucerea acestui subiect in prim-plan ar face parte dintr-o strategie a Rusiei de a ramane in atentie pe plan international.

Romanii sunt sensibili la subiectul tezaurului, insa redeschiderea discutiilor nu garanteaza rezolvarea problemei. „Probabil ca Rusia vrea sa arate din nou ca doreste sa aiba o politica mondiala de mare putere. Acest simulacru de deschidere catre un subiect delicat ne poate arata dorinta Rusiei de a ramane un actor activ pe plan international”, este de parere Alin Ciupala, care considera ca nu se va intampla nimic concret, discutiile dintre cele doua parti fiind doar o intalnire formala, asa cum au fost si cum vor mai fi probabil alte cateva in viitor.

„Este un simulacru de deschidere. Nu înseamnă nimic. În fond, Rusia nu s-a angajat la nimic concret. Nu se va angaja. Întotdeauna se găsesc tot felul de subterfugii pentru a amâna luarea unei decizii. Toată lumea știe deja lucrul acesta. Până la urmă, este un joc diplomatic pe care România și Rusia îl fac”, mai considera istoricul intervievat de RFI.

In acelasi timp, Alin Ciupala subliniaza ca tezaurul Romaniei din Rusia nu are o valoare materiala semnificativa si mai degraba valoarea gestului de restituire a tezaurului acasa are o valoare in context politic.

„Nu are valoare materială mare. Valoarea financiară, strict economică, este mai mult decât relativă. Valoarea gestului de întoarcere a tezaurului acasă are, în primul rând, astăzi, o valoare politică”, spune istoricul.

Tezaurul României este tezaurul care a fost trimis în Rusia în timpul primului război mondial și care nu a mai fost niciodată returnat în întregime. În timpul Primului Război Mondial, în condițiile în care ofensiva Germaniei și a aliaților ei amenința ocuparea Moldovei și înfrângerea definitivă a României, guvernul roman a luat decizia trimiterii în Rusia a tezaurului Băncii Naționale, aproximativ 90 de tone de aur, a unor documente istorice importante, precum și a unor colecții de artă valoroase. Totul a fost trimis în baza unui protocol scris, redactat în cele mai mici amănunte. Numai că, izbucnirea revoluției bolșevice, victoria Partidului Bolșevic în Rusia și proclamarea Uniunii Sovietice au făcut ca acest tezaur să nu se mai întoarcă în România. În anii ’50, ca gest de prietenie, guvernul sovietic a retrocedat României o parte din acest tezaur, în special documentele istorice și tezaurul arheologic Cloșca cu puii de aur. Restul a rămas la Moscova.

Comisia comună româno-rusă pentru studierea problemelor din relațiile bilaterale, inclusiv problema Tezaurului, s-a întâlnit la sfârșitul săptămânii trecute la Sinaia, după o pauză de zece ani, potrivit unui anunt MAE. În urma discuțiilor s-a stabilit înfiinţarea unor noi grupuri de experţi pentru analizarea arhivei.

CE SPUN ISTORICII DESPRE TEZAURUL ROMANIEI SI DISCUTIILE CU RUSIA

Chestiunea Tezaurului este una politică şi nu se va rezolva decât dacă interesele politice o vor cere. Iată cum comentează la RFI istoricul Alin Ciupală redeschiderea discuţiilor din comisia româno-rusă privind Tezaurul României după o pauză de 10 ani.

Istoricul Alin Ciupală: Chestiunea Tezaurului României din Rusia este în primul rând o chestiune politică. Nu are și nu a avut niciodată importanță financiară sau culturală. În actuala conjunctură, în care Rusia încearcă să redevină o mare putere și să aibă un cuvânt de spus pe plan internațional, probabil că și această chestiune a discuțiilor dintre România și Rusia privind tezaurul poate fi situată în această serie. Trebuie să vedem ce se va întâmpla mai departe.

Până acum, toate întâlnirile care au avut loc după 1990 nu au dus la niciun rezultat și este puțin probabil ca în continuare discuțiile să se soldeze cu ceva concret. Cred că mai degrabă este vorba de o reluare a subiectului din punct de vedere istoric. În această comisie sunt câțiva istorici și de partea română și de partea rusă. Eu, personal, sunt sceptic în ceea ce privește rezultatul redeschiderii discuțiilor pe baza acestui subiect.

Reporter: Ministerul de Externe anunță într-un comunicat că următoarea sesiune a comisiei comune ar urma să aibă loc în Federația Rusă, la Moscova, în a doua parte a anului 2017. E cam departe? E un termen rezonabil?

A.C: Este un termen relativ. Ne arată că de fapt nu se intenționează rezolvarea acestei probleme. Se trage de timp. Se prelungește practic la infinit această discuție, care nu se va încheia decât în momentul în care Rusia va considera că din punct de vedere politic va avea ceva de câștigat retrocedând tezaurul României.

Rep: Și concentrându-ne tot spre Ministerul de Externe, spre limbajul folosit, în comunicat se arată că discuțiile s-au desfășurat „într-o atmosferă deschisă și constructivă, marcând un nou important pas în direcția studierii problemelor care intră în competența comisiei”. Aș vrea să ne concentrăm pe sintagma „atmosferă deschisă și constructivă”. Ce înseamnă asta?

A.C: Nu înseamnă nimic. Este un limbaj diplomatic uzitat în astfel de împrejurări. Ministerul Afacerilor Externe și-a făcut datoria și a spus atât cât putea să spună. Chestiunea este una politică și nu se va rezolva decât dacă interesele politice o vor cere.

Rep: Și pentru că am reținut că ați spus că este o chestiune politică aș vrea să încercăm să interpretăm de ce acum? Acest subiect, tezaurul, e sensibil pentru români. De ce revine această chestiune acum? De ce se redeschid acum discuțiile?

A.C: Probabil că Rusia vrea să arate din nou că dorește să aibă o politică mondială de mare putere. Acest simulacru de deschidere către un subiect delicat ne poate arăta dorința Rusiei de a rămâne un actor activ pe plan internațional. Până la urmă, dacă ne gândim la ultimele evenimente care au avut în prim plan Rusia, chestiunea tezaurului României este un subiect cu totul și cu totul marginal. Față de ocuparea Crimeei, față de tot ceea ce se întâmplă în Ucraina, față de intervenția Rusiei în Siria, subiectul tezaurului României, în afară de noi, românii, nu cred că mai interesează pe nimeni. Probabil că este o strategie a Rusiei de a rămâne în atenția agențiilor de știri. Iată, dumneavoastră ați considerat necesar să construiți un material în jurul acestei știri, al acestui eveniment. Rămâne să vedem ce se va întâmpla. După părerea mea, nu se va întâmpla nimic concret. Este o întâlnire formală, așa cum au fost și toate celelalte și cum vor mai fi probabil alte câteva în viitor.

Rep: Noi am considerat că reprezintă un subiect în condițiile în care relațiile României cu Rusia sunt destul de tensionate. Este scutul anti-rachetă care a atras critici puternice din partea Moscovei. De multe ori s-a recurs chiar la amenințări. De aceea vrem să știm. Din această perspectivă, dacă se poate vorbi despre o redeschidere.

A.C: Este un simulacru de deschidere. Nu înseamnă nimic. În fond, Rusia nu s-a angajat la nimic concret. Nu se va angaja. Întotdeauna se găsesc tot felul de subterfugii pentru a amâna luarea unei decizii. Toată lumea știe deja lucrul acesta. Până la urmă, este un joc diplomatic pe care România și Rusia îl fac. În ceea ce privește relația României cu Rusia, trebuie să spunem că România, ca parte a Uniunii Europene și a NATO, este legată de anumite angajamente pe care ține să le respecte. Așa că relația strict bilaterală România-Rusia trebuie văzută și din perspectiva poziției pe care România o are atât în Uniunea Europeană, cât și în NATO.

Rep: Spre final, puteți să le amintiți ascultătorilor istoricul acestui tezaur, de ce este important pentru București?

A.C: În timpul Primului Război Mondial, în condițiile în care ofensiva Germaniei și a aliaților ei amenința ocuparea Moldovei și înfrângerea definitivă a României, guvernul a luat decizia trimiterii în Rusia a tezaurului Băncii Naționale, aproximativ 90 de tone de aur, a unor documente istorice importante, precum și a unor colecții de artă valoroase. Totul a fost trimis în baza unui protocol scris, redactat în cele mai mici amănunte. Numai că, izbucnirea revoluției bolșevice, victoria Partidului Bolșevic în Rusia și proclamarea Uniunii Sovietice au făcut ca acest tezaur să nu se mai întoarcă în România. În anii ’50, ca gest de prietenie, guvernul sovietic a retrocedat României o parte din acest tezaur, în special documentele istorice și tezaurul arheologic Cloșca cu puii de aur. În schimb, restul a rămas acolo.

Rep: Acest „rest” are valoare istorică sau o valoare materială mare?

A.C: Nu are valoare materială mare. Valoarea financiară, strict economică, este mai mult decât relativă. Valoarea gestului de întoarcere a tezaurului acasă are, în primul rând, astăzi, o valoare politică.”

CUM A DECURS INTALNIREA COMISIEI ROMANO-RUSE

Comisia româno-rusă pentru studierea problemelor privind istoria relaţiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României depus la Moscova în timpul Primului Război Mondial, s-a întâlnit, după o pauză de 10 ani. În urma discuțiilor s-a stabilit înfiinţarea unor noi grupuri de experţi pentru analizarea arhivei.

Ministerul de Externe precizează, într-un comunicat, că în perioada 25-26 martie 2016 a avut loc, la Sinaia, cea de-a IV-a sesiune a Comisiei comune româno-ruse pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relaţiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României depus la Moscova în timpul Primului Război Mondial.

Cele două părţi au continuat schimbul de opinii privind diferite aspecte referitoare la Tezaurul României, inclusiv la valorile Băncii Naţionale a României depuse la Moscova în timpul Primului Război Mondial, precum şi la restituirile din 1935 şi din 1956 de către Uniunea Sovietică a unor părți din valorile românești, se arată într-un comunicat de presă al MAE.

„Pentru atingerea obiectivelor stabilite prin Declarația comună a miniștrilor Afacerilor Externe, din 2003, părţile au convenit dinamizarea activităţii Comisiei comune, aprofundarea activității de identificare a documentelor în arhive, inițierea elaborării unor publicații comune, precum și înființarea unor grupuri comune de experți pentru cercetarea documentelor de arhivă referitoare la tematica activității Comisiei”, se arată în comunicat.

Discuţiile au fost reluate după o pauză de 10 ani, MAE susţinând că reuniunea s-a desfăşurat „într-o atmosferă deschisă şi constructivă, marcând un nou important pas în direcția studierii problemelor care intră în competența Comisiei”.

De asemenea, partea rusă a mulţumit Băncii Naționale a României pentru sprijinul logistic oferit bunei desfășurări a sesiunii Comisiei comune, mai precizează MAE. Următoarea sesiune a Comisiei comune ar urma să aibă loc în Federația Rusă, la Moscova, în a doua parte a anului 2017.

Sursa interviului: RFI

Articole asemănătoare

Măsuri anunțate de România pentru transporturile de cereale ieftine din Ucraina

Ioana Badulescu

Controalele la granitele UE, inasprite de urgenta. Toti cetatenii europeni vor fi verificati, inclusiv cei din tarile Schengen

Lucy Ionesco

Prima runda de negocieri pentru desemnarea procurorului european. PE a optat pentru Kovesi, Consiliul UE pentru Jean Francois Bohnert

Lucy Ionesco