Preşedintele american Donald Trump a anunţat marţi, la Casa Albă, că Statele Unite se retrag din acordul în dosarul nuclear iranian, pe care l-a catalogat drept ”defectuos la baza sa”. Decizia președintelui Trump de a repudia tratatul nuclear multi-partit cu Iran-ul a provocat vii reacții în rândul clasei politice americane și a aruncat relația cu Europa într-o profundă incertitudine, transmite RFI.
Înverșunarea președintelui Trump împotriva tratatului nuclear cu Iranul este multidirecțională și fără margini: că mecanismele-i de monitorizare sunt defectuoase; că e construit pe „ficțiunea” intențiilor curate (adică non-nucleare) ale unui regim „odios”; că nu rezolvă probleme care nici nu sunt în ambitus-ul său, precum programul balistic și comportamentul regional al regimului iranian.
„Tratatul nuclear cu Iran-ul este putred în miezul său. Din acest motiv, anunț că America se retrage din acest acord. Voi semna imediat un memorandum prezidențial care declanșează procesul de restabilire a sancțiunilor economice, la un nivel de maximă severitate. Orice națiune care ajută Iran-ul în efortul său de nuclearizare poate fi ținta unor măsuri drastice din partea Statelor Unite. America nu va fi ostateca șantajului nuclear”, a avertizat șeful Executivului de la Washington, care a opinat că formula negociată în 2015 cu participarea cvintetului membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate și Germaniei este plină de hibe, „proastă”, oferind regimului fundamentalist de la Teheran libertatea și fondurile pentru a semăna „moarte și haos” în Orientul Mijlociu și „în alte locuri”.
„Sancțiunile pe care Statele Unite sunt pe cale să le re-impună lovesc de fapt, indirect, țările europene și celelalte co-semnatare ale tratatului, pentru a le împiedica să facă afaceri cu Teheran-ul. Se adâncește astfel falia între noi și europeni, exact când avem nevoie de ei în dosarul nord-coreean și în gestionarea relației cu Rusia”, considera Joel Rubin, înaltă oficialitate a Ministerului de Externe în epoca Obama.
Consilierul pentru Securitate Națională John Bolton, neo-conservator dur și adept al schimbării de regim la Teheran, a anunțat deja că toate contractele existente cu entități iraniene vor trebui abandonate eșalonat într-un interval de până la șase luni. Ministerul de Finanțe plănuiește să anuleze licențele de export pentru Boeing și Airbus, beneficiare ale unor contracte masive, de 17 și respectiv 19 miliarde de dolari, cu IranAir, iar ștrangularea preconizată a tranzacțiilor petrolifere va avea un impact substanțial asupra concernului francez Total, care probabil nu va fi exceptat, cum spera, și cerea recent, președintele Macron.
Planul trumpian, dacă există unul, pare a fi îngenuncherea regimului de la Teheran prin sufocare economică. Se sacrifică, pe altarul acestui „pariu riscant” – cum îl numea David Sanger în cotidianul New York Times – un aranjament care, cu toate imperfecțiunile sale, asigură, prin protocoale stringente de verificare și certificări periodice cu parafă internațională, vizibilitate și control asupra eventualelor activități nucleare iraniene.
Planul Comun de Acțiune (numele „oficial” al acordului) ” și-a dovedit eficiența și este în interesul Statelor Unite”, declara ieri, într-o primă reacție, principalul său arhitect, Barack Obama.
Agenția Internațională pentru Energie Atomică, giranta monitorizării pe teren, a certificat în repetate rânduri respectarea de către Teheran a literei și spiritului acordului, fapt recunoscut de altfel și înlăuntrul administrației Trump.
Un deputat Republican de Ohio, Michael Turner, s-a distanțat de majoritatea colegilor săi de partid când a sugerat că „în absența unor dovezi că Teheranul a încălcat prevederile sale, repudierea Planului Comun de Acțiune este o eroare”.
„Trump nu a oferit nici un argument coerent împotriva acordului în sine. A ales, în schimb, să facă o prezentare distorsionată a componentelor sale. Intenția este, pur și simplu, de a distruge o realizare a președintelui Obama. Donald Trump a avut la dispoziție o întreagă gamă de opțiuni în ce privește sancțiunile. A ales să nu lase nici un loc pentru noi negocieri. Mi-a adus aminte, retorica sa înfierbântată, de perioada premergătoare invadării Irak-lui. Nu cred că un conflict este iminent, dar punem în mișcare un proces care poate foarte bine să ducă la o confruntare în viitor”, spunea Nicholas Kristof, editorialist la New York Times.
Deputatul de Texas Mac Thornberry, care prezidează Comitetul pentru Forțele Armate, își declară preferința pentru amânarea intrării în vigoare a sancțiunilor pentru a da „aliaților europeni câteva luni în plus pentru o eventuală re-negociere a acordului, dar sublinia că prioritatea devine acum, când zarurile au fost aruncate, „întărirea capacităților militare” americane. Scenariul militar, agreat în cercuri ale puterii de la Ierusalim sau Riyadh, și vânturat, voalat, de Donald Trump în alocuțiunea sa de ieri, este doar unul dintre multele vehiculate în aceste ore în Statele Unite și în întreaga lume.
Decizia anunțată ieri de ocupantul Casei Albe nu este doar repudierea unui acord. Ea înseamnă, cu consecințe grele pentru ordinea mondială, repudierea multilateralismului, a respectării convențiilor internaționale. Afirmarea brutală a principiului forței, îmbrățișarea unei politici a pumnului, izolează Washington-ul, și, cum constata senatorul Tim Kaine, candidat vice-prezidențial perdant în alegerile din 2016, „slăbește alianțele și dăunează credibilității diplomatice a Statelor Unite”.
„Experiența mea personală arată că Iran-ul este o țară matură, care nu se supără și pleacă, ci continuă să negocieze, cu toți cei care aleg calea diplomatică, pentru a găsi soluția de ieșire din impas. Iran-ul va fi acum obligat să se apropie și mai mult de China și Rusia, de aliații săi din Liban, de Irak și Turcia, pentru a construi un nou bloc regional anti-american având în centru Rusia și China. Ar fi, pe termen lung, un dezastru strategic pentru Statele Unite. Trump pariază însă că pe termen scurt nu va avea de suportat nici o consecință negativă”, specula un fost oficial al Ministerului de Externe și negociator cu Teheran-ul, Hillary Mann Leverett.
Sursa: RFI
